10 definiții pentru înfumura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).

ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).

înfumura [At: PANN. P. V. I, 8/10 / Pzi: ~rez / E: în- + fumuri (pll fum)] 1 vt (Rar) A determina pe cineva să se infatueze. 2 vr A se comporta cu îngâmfare.

ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se îngîmfa, a fi încrezut, a-și atribui o importanță exagerată (disprețuind sau minimalizînd valoarea altora), a-și da aere.

A SE ÎNFUMURÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se semeți; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri

înfumurà v. 1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva; 2. a se crede mai mult decât ceea ce este.

înfumuréz v. tr. (d. fumurĭ, pl. d. fum). Umplu de fumurĭ, de fudulie. V. refl. Mă umplu de vanitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înfumurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfumureáză

înfumurá vb., ind. prez. 1 sg. înfumuréz, 3 sg. și pl. înfumureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFUMURA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se ingîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atâta fără temei!)

Intrare: înfumura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumurare
  • ‑nfumurare
  • înfumurat
  • ‑nfumurat
  • înfumuratu‑
  • ‑nfumuratu‑
  • înfumurând
  • ‑nfumurând
  • înfumurându‑
  • ‑nfumurându‑
singular plural
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfumurez
  • ‑nfumurez
(să)
  • înfumurez
  • ‑nfumurez
  • înfumuram
  • ‑nfumuram
  • înfumurai
  • ‑nfumurai
  • înfumurasem
  • ‑nfumurasem
a II-a (tu)
  • înfumurezi
  • ‑nfumurezi
(să)
  • înfumurezi
  • ‑nfumurezi
  • înfumurai
  • ‑nfumurai
  • înfumurași
  • ‑nfumurași
  • înfumuraseși
  • ‑nfumuraseși
a III-a (el, ea)
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
(să)
  • înfumureze
  • ‑nfumureze
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumură
  • ‑nfumură
  • înfumurase
  • ‑nfumurase
plural I (noi)
  • înfumurăm
  • ‑nfumurăm
(să)
  • înfumurăm
  • ‑nfumurăm
  • înfumuram
  • ‑nfumuram
  • înfumurarăm
  • ‑nfumurarăm
  • înfumuraserăm
  • ‑nfumuraserăm
  • înfumurasem
  • ‑nfumurasem
a II-a (voi)
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
(să)
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurarăți
  • ‑nfumurarăți
  • înfumuraserăți
  • ‑nfumuraserăți
  • înfumuraseți
  • ‑nfumuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
(să)
  • înfumureze
  • ‑nfumureze
  • înfumurau
  • ‑nfumurau
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumuraseră
  • ‑nfumuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfumura înfumurare

etimologie:

  • În + fumuri (pluralul lui fum).
    surse: DEX '09 DEX '98