opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

ÎNFRICAT, -Ă, înfricați, -te, adj. (Înv.) înfricoșat. – V. înfrica.

înfricat, ~ă a [At: COD. VOR. 63/13-14 / Pl: ~ați, ~e / E: înfrica] (Îvp) Înspăimântat.

ÎNFRICAT, -Ă, înfricați, -te, adj. (Reg.) Înfricoșat. – V. înfrica.

ÎNFRICAT, -Ă, înfricați, -te, adj. Plin de frică, înfricoșat. Tot mai îngrijorat, mai înfricat, a mînat grăbit spre casă. GALAN, Z. R. 263.

înfricát, -ă adj. Rar azĭ. Umplut de frică. Strașnic.

ÎNFRICA vb. I. Refl. (Înv.; folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

înfrica vtr [At: PSALT. 39/ 9-10 / Pzi: înfric / E: în- + frică] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.

ÎNFRICA vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

ÎNFRICA, înfric, vb. I. Refl. (Transilv.; folosit mai ales la timpurile trecute) A-i fi cuiva frică, a se teme, a se înfricoșa. Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24.

înfríc, a -á v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Înfricoșez.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.

Ortografice DOOM

înfrica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfric, 2 sg. înfrici, 3 înfrică; conj. prez. 1 sg. să înfric, 3 să înfrice

înfrica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfric, perf. s. 1 sg. înfricai; conj. să înfrice

înfrica vb., ind. prez. 3 sg. înfrică

Sinonime

ÎNFRICAT adj. v. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit.

înfricat adj. v. CUTREMURAT. ÎNCRÎNCENAT. ÎNFIORAT. ÎNFRICOȘAT. ÎNGROZIT. ÎNSPĂIMÎNTAT. ZGUDUIT.

ÎNFRICA vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

înfrica vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Arhaisme și regionalisme

ÎNFRICAT adj. (Mold.) Înfricoșător. Și înfricat și groznic s-au arătat asupra pizmașilor. DVS, 3r; cf. VARLAAM. Etimologie: înfrica. Vezi și fricos, înfrica. Cf. c u m p l i t1 (1), f r i c o s.

ÎNFRICA vb. (Trans. SV) A se înfricoșa. Că nu înfricară-se de Dumnezeu. PS. SEC. XVIII, 38v. Etimologie: pref. în- + frică + suf. -a. Vezi și fricos, înfricat.

Intrare: înfricat
înfricat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfricat
  • ‑nfricat
  • înfricatul
  • înfricatu‑
  • ‑nfricatul
  • ‑nfricatu‑
  • înfricată
  • ‑nfricată
  • înfricata
  • ‑nfricata
plural
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricații
  • ‑nfricații
  • înfricate
  • ‑nfricate
  • înfricatele
  • ‑nfricatele
genitiv-dativ singular
  • înfricat
  • ‑nfricat
  • înfricatului
  • ‑nfricatului
  • înfricate
  • ‑nfricate
  • înfricatei
  • ‑nfricatei
plural
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricaților
  • ‑nfricaților
  • înfricate
  • ‑nfricate
  • înfricatelor
  • ‑nfricatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înfrica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfricare
  • ‑nfricare
  • înfricat
  • ‑nfricat
  • înfricatu‑
  • ‑nfricatu‑
  • înfricând
  • ‑nfricând
  • înfricându‑
  • ‑nfricându‑
 singular plural
  • înfrică
  • ‑nfrică
  • înfricați
  • ‑nfricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfric
  • ‑nfric
 (să)
  • înfric
  • ‑nfric
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (tu)
  • înfrici
  • ‑nfrici
 (să)
  • înfrici
  • ‑nfrici
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricași
  • ‑nfricași
  • înfricaseși
  • ‑nfricaseși
a III-a (el, ea)
  • înfrică
  • ‑nfrică
 (să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfrică
  • ‑nfrică
  • înfricase
  • ‑nfricase
plural I (noi)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
 (să)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricarăm
  • ‑nfricarăm
  • înfricaserăm
  • ‑nfricaserăm
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (voi)
  • înfricați
  • ‑nfricați
 (să)
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricarăți
  • ‑nfricarăți
  • înfricaserăți
  • ‑nfricaserăți
  • înfricaseți
  • ‑nfricaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrică
  • ‑nfrică
 (să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfricau
  • ‑nfricau
  • înfricară
  • ‑nfricară
  • înfricaseră
  • ‑nfricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfricat, înfricatăadjectiv

  • 1. învechit Înfricoșat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înfricoșat
    • format_quote Tot mai îngrijorat, mai înfricat, a mînat grăbit spre casă. GALAN, Z. R. 263. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfrica DEX '09 DEX '98

înfrica, înfricverb

  • 1. învechit (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: teme înfricoșa
    • format_quote Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24. DLRLC
etimologie:
  • În + frică DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înfricat” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1