17 definiții pentru înfiripa înciripa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

înfiripa [At: CREANGĂ, GL. / Pzi: ~rip, (înv) ~pez / E: ns cf înciripa] 1 vt A alcătui ceva în grabă sau cu greutate din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare Si: (pop) a îndoila (1), a înjgheba (1). 2 vr A lua naștere. 3 vr A prinde consistență. 4 vr A se avânta. 5 vr A ajunge cu greu la o oarecare bunăstare. 6 vr A se reface după boală Si: a se întrema.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez și înfiríp, vb. I. 1. Tranz. A alcătui (ceva) cu oarecare greutate din mai multe elemente, a face să ia ființă în grabă; a înjgheba. Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39. Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Refl. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75. ♦ Refl. A lua naștere, a prinde consistență. Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76. Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. 2. Refl. A-și reveni în puteri, a se reface, a se restabili după o boală, a se întrema. Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202. Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104. ◊ Fig. Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356. ♦ A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avînta. Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103.

A ÎNFIRIPÁ ~éz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Și înfirip] /cf. sl. erep

A SE ÎNFIRIPÁ mă ~éz intranz. 1) A ieși din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a înmuguri; a încolți; a se deștepta. [Și mă înfirip] /cf. sl. erep

înfiripà v. 1. Mold. a-și veni în fire: începe a se înfiripa și a crește Cr.; 2. a se întrema (dintr’o boală); fig. a se realiza: irisul său se ’nfiripează și se ’ntinde vulturește EM.; 3. a aduce în bună stare: le-a poruncit să ’nflripe carul. [Fuziune din fire și întrupa].

ÎNCIRIPÁ vb. I v. înfiripa.

înfírip și -éz (mă), a v. refl. (cp. cu fire și încĭupăresc). Îmĭ vin în fire, mă restabilesc, mă întrămez, prind putere: puiĭ s’aŭ înfiripat, bolnavu s’a înfiripat. Fig. Cîștig ceva parale, mă îmbogățesc puțin. Visul săŭ se’nfiripeáză (Em.), visu luĭ începe a se realiza.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înfiripá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfirípă

înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. și pl. înfiripeáză/înfirípă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIRIPÁ vb. 1. v. înjgheba. 2. v. întrema. 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ și el după o viroză.)

ÎNFIRIPÁ vb. v. apărea, arăta, ivi.

înfiripa vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI.

ÎNFIRIPA vb. 1. a închipui, a încropi, a înjgheba, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ ceva în grabă.) 2. a (se) îndrepta, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ după o viroză.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înfiripá (-péz, înfiripát), vb.1. A forma, a compune. – 2. A ameliora, a restabili. – 3. (Refl.) A se realiza, a se transforma în realitate. – Var. (Mold., Bucov.) înciripa. Origine necunoscută. După Giuglea, Dacor., II, 825 și LL, II, 42, de la un lat. *imperfilāre, care nu pare posibil. Pușcariu, Dacor., IV, 710-2 și DAR pleacă de la var., considerînd că forma de bază este un hiperurbanism, și o derivă din sl. (rus., rut., bg.) čerep „ghiveci, oală”; semantismul ar pleca, deci, de la sensul din sl., pentru a trece la acela de „a repara un recipient spart”, și de aici „a repara”. Această der. nu pare probabilă, deoarece este ciudat ca vasele sparte să se poată repara și încă și mai ciudat să se repare atît de bine încît să se poată ajunge la ideea de „a îmbunătăți”. Pare evident, așa cum semnalează Tiktin și Scriban, că acest cuvînt provine de la fire „caracter, fel de a fi”, cf. a-și veni în fire = a se înfiripa „a se reface”; însă nu este clar.

Intrare: înfiripa
înfiripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiri
  • ‑nfiri
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfirip
  • ‑nfirip
(să)
  • înfirip
  • ‑nfirip
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
(să)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înfiripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
(să)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
(să)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înciripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciripea
  • ‑nciripea
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înciripez
  • ‑nciripez
(să)
  • înciripez
  • ‑nciripez
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
(să)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
înciripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciri
  • ‑nciri
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încirip
  • ‑ncirip
(să)
  • încirip
  • ‑ncirip
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripi
  • ‑nciripi
(să)
  • înciripi
  • ‑nciripi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfiripa înfiripare înfiripat înciripat înciripare înciripa

  • 1. tranzitiv A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare.
    exemple
    • Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39.
      surse: DLRLC
    • Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A lua naștere, a prinde consistență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76.
        surse: DLRLC
      • Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382.
        surse: DLRLC
      • Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A ajunge la o oarecare bunăstare; a ieși din sărăcie; a prinde cheag.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. reflexiv A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202.
      surse: DLRLC
    • Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104.
      surse: DLRLC
    • figurat Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avânta.
      exemple
      • Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103.
        surse: DLRLC

etimologie: