dexonline

info

10 definiții pentru îndritui

Explicative DEX

ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUI, îndritui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.

îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.

Ortografice DOOM

îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, 3 sg. îndrituiește, imperf. 1 îndrituiam; conj. prez. 1 sg. să îndrituiesc, 3 să îndrituiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 să îndrituiască

îndritui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiască

Sinonime

ÎNDRITUI vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite.

îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: îndritui

îndritui¹ (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndritui ‑ndritui	îndrituire ‑ndrituire	îndrituit ‑ndrituit îndrituitu‑ ‑ndrituitu‑	îndrituind ‑ndrituind îndrituindu‑ ‑ndrituindu‑	singular	plural
		(a) îndritui ‑ndritui	îndrituire ‑ndrituire	îndrituit ‑ndrituit îndrituitu‑ ‑ndrituitu‑	îndrituind ‑ndrituind îndrituindu‑ ‑ndrituindu‑	îndrituiește ‑ndrituiește	îndrituiți ‑ndrituiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndrituiesc ‑ndrituiesc	(să) îndrituiesc ‑ndrituiesc	îndrituiam ‑ndrituiam	îndrituii ‑ndrituii	îndrituisem ‑ndrituisem
	a II-a (tu)	îndrituiești ‑ndrituiești	(să) îndrituiești ‑ndrituiești	îndrituiai ‑ndrituiai	îndrituiși ‑ndrituiși	îndrituiseși ‑ndrituiseși
	a III-a (el, ea)	îndrituiește ‑ndrituiește	(să) îndrituiască ‑ndrituiască	îndrituia ‑ndrituia	îndritui ‑ndritui	îndrituise ‑ndrituise
plural	I (noi)	îndrituim ‑ndrituim	(să) îndrituim ‑ndrituim	îndrituiam ‑ndrituiam	îndrituirăm ‑ndrituirăm	îndrituiserăm ‑ndrituiserăm îndrituisem ‑ndrituisem
	a II-a (voi)	îndrituiți ‑ndrituiți	(să) îndrituiți ‑ndrituiți	îndrituiați ‑ndrituiați	îndrituirăți ‑ndrituirăți	îndrituiserăți ‑ndrituiserăți îndrituiseți ‑ndrituiseți
	a III-a (ei, ele)	îndrituiesc ‑ndrituiesc	(să) îndrituiască ‑ndrituiască	îndrituiau ‑ndrituiau	îndrituiră ‑ndrituiră	îndrituiseră ‑ndrituiseră

îndritui² (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndritui ‑ndritui	îndrituire ‑ndrituire	îndrituit ‑ndrituit îndrituitu‑ ‑ndrituitu‑	îndrituind ‑ndrituind îndrituindu‑ ‑ndrituindu‑	singular	plural
		(a) îndritui ‑ndritui	îndrituire ‑ndrituire	îndrituit ‑ndrituit îndrituitu‑ ‑ndrituitu‑	îndrituind ‑ndrituind îndrituindu‑ ‑ndrituindu‑	îndrituie ‑ndrituie	îndrituiți ‑ndrituiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndritui ‑ndritui	(să) îndritui ‑ndritui	îndrituiam ‑ndrituiam	îndrituii ‑ndrituii	îndrituisem ‑ndrituisem
	a II-a (tu)	îndritui ‑ndritui	(să) îndritui ‑ndritui	îndrituiai ‑ndrituiai	îndrituiși ‑ndrituiși	îndrituiseși ‑ndrituiseși
	a III-a (el, ea)	îndrituie ‑ndrituie	(să) îndrituie ‑ndrituie	îndrituia ‑ndrituia	îndritui ‑ndritui	îndrituise ‑ndrituise
plural	I (noi)	îndrituim ‑ndrituim	(să) îndrituim ‑ndrituim	îndrituiam ‑ndrituiam	îndrituirăm ‑ndrituirăm	îndrituiserăm ‑ndrituiserăm îndrituisem ‑ndrituisem
	a II-a (voi)	îndrituiți ‑ndrituiți	(să) îndrituiți ‑ndrituiți	îndrituiați ‑ndrituiați	îndrituirăți ‑ndrituirăți	îndrituiserăți ‑ndrituiserăți îndrituiseți ‑ndrituiseți
	a III-a (ei, ele)	îndrituie ‑ndrituie	(să) îndrituie ‑ndrituie	îndrituiau ‑ndrituiau	îndrituiră ‑ndrituiră	îndrituiseră ‑ndrituiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

îndritui, îndrituiescverb

1. Îndreptăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: îndreptăți
- format_quote Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374. DLRLC

etimologie:

În + drit + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.