2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOLIÉRE, îndolieri, s. f. Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei ființe iubite. [Pr.: -li-e-] – V. îndolia.

îndoliere sf [At: DEX / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: îndolia] (Rar) 1 Îmbrăcare cu haine de doliu. 2 Durere adâncă provocată de moartea unei rude, a unei ființe dragi.

ÎNDOLIÉRE, îndolieri, s. f. (Rar) Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei ființe iubite. [Pr.: -li-e-] – V. îndolia.

ÎNDOLIÉRE, îndolieri, s. f. (Rar) Durere adîncă, suferință pricinuită, de obicei, de moartea unei ființe iubite. Războaie nimicitoare, care aduc moartea a milioane de oameni și îndolierea a zeci de milioane de familii. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 265, 1/1. – Pronunțat: -li-e-.

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. endeuiller.

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. endeuiller.

îndolia vt [At: KLOPȘTOCK, F. 249 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: în- + doliu] 1 A face pe cineva să intre în doliu. 2 A provoca cuiva o durere adâncă.

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A pricinui o întristare, o durere adîncă, a provoca, a aduce doliu. Drumul pe care îl fac nu e decît de la un mal la altul al Oltului, dar tot se pot produce adevărate naufragii, îndoliind satele. BOGZA, C. O. 290. – Pronunțat: -li-a.

A ÎNDOLIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de doliu, de adâncă durere. /în + doliu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îndoliérii; pl. îndoliéri

îndoliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. îndoliérii; pl. îndoliéri

îndoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îndoliáză, 1 pl. îndoliém (-li-em); conj. prez. 3 îndoliéze; ger. îndoliínd (-li-ind)

îndoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îndoliéz, 3 sg. și pl. îndoliáză, 1 pl. îndoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. îndoliéze; ger. îndoliínd (sil. -li-ind)

îndolia (ind. prez. 3 sg. și pl. îndoliază, 1 pl. îndoliem, ger. îndoliind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: îndoliere
îndoliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoliere
  • ‑ndoliere
  • îndolierea
  • ‑ndolierea
plural
  • îndolieri
  • ‑ndolieri
  • îndolierile
  • ‑ndolierile
genitiv-dativ singular
  • îndolieri
  • ‑ndolieri
  • îndolierii
  • ‑ndolierii
plural
  • îndolieri
  • ‑ndolieri
  • îndolierilor
  • ‑ndolierilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndolia
  • silabație: în-do-li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndolia
  • ‑ndolia
  • îndoliere
  • ‑ndoliere
  • îndoliat
  • ‑ndoliat
  • îndoliatu‑
  • ‑ndoliatu‑
  • îndoliind
  • ‑ndoliind
  • îndoliindu‑
  • ‑ndoliindu‑
singular plural
  • îndolia
  • ‑ndolia
  • îndoliați
  • ‑ndoliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndoliez
  • ‑ndoliez
(să)
  • îndoliez
  • ‑ndoliez
  • îndoliam
  • ‑ndoliam
  • îndoliai
  • ‑ndoliai
  • îndoliasem
  • ‑ndoliasem
a II-a (tu)
  • îndoliezi
  • ‑ndoliezi
(să)
  • îndoliezi
  • ‑ndoliezi
  • îndoliai
  • ‑ndoliai
  • îndoliași
  • ‑ndoliași
  • îndoliaseși
  • ‑ndoliaseși
a III-a (el, ea)
  • îndolia
  • ‑ndolia
(să)
  • îndolieze
  • ‑ndolieze
  • îndolia
  • ‑ndolia
  • îndolie
  • ‑ndolie
  • îndoliase
  • ‑ndoliase
plural I (noi)
  • îndoliem
  • ‑ndoliem
(să)
  • îndoliem
  • ‑ndoliem
  • îndoliam
  • ‑ndoliam
  • îndoliarăm
  • ‑ndoliarăm
  • îndoliaserăm
  • ‑ndoliaserăm
  • îndoliasem
  • ‑ndoliasem
a II-a (voi)
  • îndoliați
  • ‑ndoliați
(să)
  • îndoliați
  • ‑ndoliați
  • îndoliați
  • ‑ndoliați
  • îndoliarăți
  • ‑ndoliarăți
  • îndoliaserăți
  • ‑ndoliaserăți
  • îndoliaseți
  • ‑ndoliaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndolia
  • ‑ndolia
(să)
  • îndolieze
  • ‑ndolieze
  • îndoliau
  • ‑ndoliau
  • îndolia
  • ‑ndolia
  • îndoliaseră
  • ‑ndoliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndoliere

  • 1. Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei ființe iubite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cernire attach_file un exemplu
    exemple
    • Războaie nimicitoare, care aduc moartea a milioane de oameni și îndolierea a zeci de milioane de familii. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 265, 1/1.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndolia
    surse: DEX '98 DEX '09

îndolia îndoliat îndoliere

  • 1. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cerni attach_file un exemplu
    exemple
    • Drumul pe care îl fac nu e decît de la un mal la altul al Oltului, dar tot se pot produce adevărate naufragii, îndoliind satele. BOGZA, C. O. 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + doliu
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză endeuiller
    surse: DEX '98 DEX '09