10 definiții pentru îndoctrina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner).

ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner).

îndoctrina vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: în- + doctrină] 1 A iniția pe cineva într-o doctrină. 2 (Pex) A convinge.

ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția, a înarma cu o doctrină.

ÎNDOCTRINÁ vb. I. tr. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină; a convinge. [Cf. fr. endoctriner].

ÎNDOCTRINÁ vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. (< fr. endoctriner)

A ÎNDOCTRINÁ ~éz tranz. 1) A înarma cu o doctrină. 2) A iniția într-o doctrină. [Sil. -doc-tri-] /în + doctrină

îndoctrinà v. 1. a instrui; 2. a da informațiunile, indicațiunile necesare.

*îndoctrinéz v. tr. (fr. endoctriner). Rar. Instruesc, învăț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndoctriná (a ~) vb., ind. prez. 3 îndoctrineáză

îndoctriná vb., ind. prez. 1 sg. îndoctrinéz, 3 sg. și pl. îndoctrineáză

Intrare: îndoctrina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndoctrina
  • ‑ndoctrina
  • îndoctrinare
  • ‑ndoctrinare
  • îndoctrinat
  • ‑ndoctrinat
  • îndoctrinatu‑
  • ‑ndoctrinatu‑
  • îndoctrinând
  • ‑ndoctrinând
  • îndoctrinându‑
  • ‑ndoctrinându‑
singular plural
  • îndoctrinea
  • ‑ndoctrinea
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndoctrinez
  • ‑ndoctrinez
(să)
  • îndoctrinez
  • ‑ndoctrinez
  • îndoctrinam
  • ‑ndoctrinam
  • îndoctrinai
  • ‑ndoctrinai
  • îndoctrinasem
  • ‑ndoctrinasem
a II-a (tu)
  • îndoctrinezi
  • ‑ndoctrinezi
(să)
  • îndoctrinezi
  • ‑ndoctrinezi
  • îndoctrinai
  • ‑ndoctrinai
  • îndoctrinași
  • ‑ndoctrinași
  • îndoctrinaseși
  • ‑ndoctrinaseși
a III-a (el, ea)
  • îndoctrinea
  • ‑ndoctrinea
(să)
  • îndoctrineze
  • ‑ndoctrineze
  • îndoctrina
  • ‑ndoctrina
  • îndoctrină
  • ‑ndoctrină
  • îndoctrinase
  • ‑ndoctrinase
plural I (noi)
  • îndoctrinăm
  • ‑ndoctrinăm
(să)
  • îndoctrinăm
  • ‑ndoctrinăm
  • îndoctrinam
  • ‑ndoctrinam
  • îndoctrinarăm
  • ‑ndoctrinarăm
  • îndoctrinaserăm
  • ‑ndoctrinaserăm
  • îndoctrinasem
  • ‑ndoctrinasem
a II-a (voi)
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
(să)
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
  • îndoctrinarăți
  • ‑ndoctrinarăți
  • îndoctrinaserăți
  • ‑ndoctrinaserăți
  • îndoctrinaseți
  • ‑ndoctrinaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndoctrinea
  • ‑ndoctrinea
(să)
  • îndoctrineze
  • ‑ndoctrineze
  • îndoctrinau
  • ‑ndoctrinau
  • îndoctrina
  • ‑ndoctrina
  • îndoctrinaseră
  • ‑ndoctrinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndoctrina îndoctrinare îndoctrinat

  • 1. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: convinge

etimologie:

  • În + doctrină
    surse: DEX '98 DEX '09
  • după limba franceză endoctriner
    surse: DEX '09 DEX '98 DN