11 definiții pentru îndemânos îndemănos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEMÂNÓS, -OÁSĂ, îndemânoși, -oase, adj. (Reg.) Care prezintă comoditate; comod. [Var.: îndemănós, -oásă adj.] – Îndemână + suf. -os.

ÎNDEMÂNÓS, -OÁSĂ, îndemânoși, -oase, adj. (Reg.) Care prezintă comoditate; comod. [Var.: îndemănós, -oásă adj.] – Îndemână + suf. -os.

îndemânos, ~oa a [At: MARIAN, SA. I, 44 / V: (reg) ~măn~, ~mnos / Pl: ~oși, ~oase / E: îndemână + -os] (Reg) 1 Care se află la îndemână (5). 2 Comod. 3 Favorabil. 4 Potrivit. 5 Îndemânatic (1).

ÎNDEMÂNÓS ~oáse (~óși, ~oáse) Care este la îndemână; accesibil; prielnic. /îndemână + suf. ~os

ÎNDEMĂNÓS, -OÁSĂ adj. v. îndemânos.

ÎNDEMĂNÓS, -OÁSĂ adj. v. îndemânos.

îndemănos, ~oa a vz îndemânos

ÎNDEMĂNÓS, -OÁSĂ, îndemănoși, -oase, adj. (Rar) Care prezintă comoditate; comod. Stătea în fundul odăii pe un divan larg și îndemănos. HOGAȘ, DR. II 7.

îndemînós, -oásă adj. (d. îndemînă). Vechĭ. P. P. Comod, potrivit, propriŭ. – Și îndăm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndemânós (reg.) adj. m., pl. îndemânóși; f. îndemânoásă, pl. îndemânoáse

îndemânós adj. m., pl. îndemânóși; f. sg. îndemânoásă, pl. îndemânoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDEMÂNÓS adj. v. comod, confortabil.

îndemînos adj. v. COMOD. CONFORTABIL.

Intrare: îndemânos
îndemânos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemânos
  • ‑ndemânos
  • îndemânosul
  • îndemânosu‑
  • ‑ndemânosul
  • ‑ndemânosu‑
  • îndemânoa
  • ‑ndemânoa
  • îndemânoasa
  • ‑ndemânoasa
plural
  • îndemânoși
  • ‑ndemânoși
  • îndemânoșii
  • ‑ndemânoșii
  • îndemânoase
  • ‑ndemânoase
  • îndemânoasele
  • ‑ndemânoasele
genitiv-dativ singular
  • îndemânos
  • ‑ndemânos
  • îndemânosului
  • ‑ndemânosului
  • îndemânoase
  • ‑ndemânoase
  • îndemânoasei
  • ‑ndemânoasei
plural
  • îndemânoși
  • ‑ndemânoși
  • îndemânoșilor
  • ‑ndemânoșilor
  • îndemânoase
  • ‑ndemânoase
  • îndemânoaselor
  • ‑ndemânoaselor
vocativ singular
plural
îndemănos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemănos
  • ‑ndemănos
  • îndemănosul
  • îndemănosu‑
  • ‑ndemănosul
  • ‑ndemănosu‑
  • îndemănoa
  • ‑ndemănoa
  • îndemănoasa
  • ‑ndemănoasa
plural
  • îndemănoși
  • ‑ndemănoși
  • îndemănoșii
  • ‑ndemănoșii
  • îndemănoase
  • ‑ndemănoase
  • îndemănoasele
  • ‑ndemănoasele
genitiv-dativ singular
  • îndemănos
  • ‑ndemănos
  • îndemănosului
  • ‑ndemănosului
  • îndemănoase
  • ‑ndemănoase
  • îndemănoasei
  • ‑ndemănoasei
plural
  • îndemănoși
  • ‑ndemănoși
  • îndemănoșilor
  • ‑ndemănoșilor
  • îndemănoase
  • ‑ndemănoase
  • îndemănoaselor
  • ‑ndemănoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndemânos îndemănos

etimologie:

  • Îndemână + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09