2 intrări

Articole pe această temă:

3 definiții

ÎNCURCĂ-LÚME s. m. invar. Om care încurcă pe alții, care nu e bun de nimic; om zăpăcit.

încúrcă-lúme (fam.) s. m. și f., g.-d. lui încúrcă-lúme; pl. încúrcă-lúme

încúrcă-lume m., pl. tot așa. Om care încurcă lumea, strică afacerile: un încurcă-lume, niște încurcă-lume.

Intrare: încurcă-lume
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încurcă-lume
plural încurcă-lume
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: încurcă-lume
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încurcă-lume
plural încurcă-lume
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural