12 definiții pentru încurajator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. – Încuraja + suf. -tor.

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. – Încuraja + suf. -tor.

încurajator, ~oare [At: DA / V: ~răj~ / Pl: ~i, ~oare / E: încuraja + -(ă)tor] 1 a Care inspiră curaj. 2 Care îmbărbătează. 3 Care stimulează. 4 Care protejază.

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, îmbărbătează, stimulează, sprijină. Știri încurajatoare.

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. Care dă curaj, care stimulează. [< încuraja + -tor].

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. care dă curaj, stimulează. (< încuraja + -tor)

ÎNCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care încurajează; dătător de curaj. /a încuraja + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încurajatór adj. m., pl. încurajatóri; f. sg. și pl. încurajatoáre

încurajatór adj. m., pl. încurajatóri; f. sg. și pl. încurajatoáre

încurajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jator adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCURAJATÓR adj. v. stimulativ.

ÎNCURAJATOR adj. emulativ, stimulativ, stimulator. (Întrecere cu caracter ~.)

Intrare: încurajator
încurajator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurajator
  • ‑ncurajator
  • încurajatorul
  • încurajatoru‑
  • ‑ncurajatorul
  • ‑ncurajatoru‑
  • încurajatoare
  • ‑ncurajatoare
  • încurajatoarea
  • ‑ncurajatoarea
plural
  • încurajatori
  • ‑ncurajatori
  • încurajatorii
  • ‑ncurajatorii
  • încurajatoare
  • ‑ncurajatoare
  • încurajatoarele
  • ‑ncurajatoarele
genitiv-dativ singular
  • încurajator
  • ‑ncurajator
  • încurajatorului
  • ‑ncurajatorului
  • încurajatoare
  • ‑ncurajatoare
  • încurajatoarei
  • ‑ncurajatoarei
plural
  • încurajatori
  • ‑ncurajatori
  • încurajatorilor
  • ‑ncurajatorilor
  • încurajatoare
  • ‑ncurajatoare
  • încurajatoarelor
  • ‑ncurajatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încurajator

etimologie:

  • Încuraja + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN