2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIÉRE, încuieri, s. f. Acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat1. – V. încuia.

ÎNCUIÉRE, încuieri, s. f. Acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat1. – V. încuia.

încuiere sf [At: BIBLIA (1688) 238/2 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: încuia] 1 Închidere cu cheia, cu zăvorul, cu lacătul etc. Si: încuiat1 (1). 2 Interzicere (cuiva) de a ieși dintr-o încăpere Si: încuiat1 (2). 3 Autoizolare a cuiva într-o încăpere Si: încuiat1. 4 Barare a unui drum Si: încuiat1 (4). 5 (Pop) Constipație. 6 (Pop) Retenție urinară Si: încuiat1 (6), încuietură (5). 7 (Trs; înv; fig) Oprire a unei acțiuni Si: încuiat1 (7). 8 (Fig) Astupare a gurii, a urechilor etc. Si: încuiat1 (8). 9 (Fig; fam) Anulare a posibilității cuiva de a replica Si: încuiat1 (9). 10 (Trs; fig; înv) încheiere a unei activități Si: încuiat1 (10). 11 (Pop) Neputință de a naște Si: încuiat1 (11). 12 (Pop) Imposibilitate de a avea copii Si: încuiat1 (12). 13 (Fig; pex) Însingurare.

ÎNCUIÉRE, încuieri, s. f. Acțiunea de a încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul. Încuierea porților.

încuĭére f. Acțiunea de a încuĭa. Constipațiune.

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc. ♦ A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia. ♦ Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare.

încuia [At: CORESI, EV. 50/35 / V: (înv) încui, (Ban) ~una (Pzi: încun) / Pzi: încui / E: ml *(in)cuneo, -are] 1-2 vtr A (se) închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt. 3 vt A ține pe cineva închis într-o încăpere. 4 vr A se izola într-o încăpere. 5 vt (Fig; pfm) A face pe cineva să nu mai aibă ce răspunde. 6-7 vtr (Pop) A (se) constipa. 8 vt A bara un drum. 9-10 vtr (Fig; d. gură, urechi) A (se) astupa. 11 vt (Trs; înv; fig) A încheia. 12 vr (Fig; pex) A se însingura. 13 vr (Pop; d. femei însărcinate) A nu putea naște. 14 vr (Pop; d. femei) A nu putea avea copii. corectată

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reține pe cineva închis într-o încăpere. ♦ Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare.

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la uși, porți, lacăte, p. ext. la încăperi, case) A închide cu cheia, cu zăvorul. Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83. Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6. Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251. ♦ (Cu privire la ființe sau la obiecte) A izola într-o încăpere închisă cu cheia. Mînă caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21. ♦ Fig. (Familiar, cu privire la persoane) A înfunda, a lăsa rușinat, încurcat, fără putință de a mai răspunde. 2. (Popular) A constipa.

A SE ÎNCUIÁ mă încúi intranz. A căpăta constipație; a se constipa. /<lat. incuneare

A ÎNCUIÁ încúi tranz. 1) (ușa, camere etc.) A închide cu o încuietoare. 2) (ființe sau obiecte) A separa într-o încăpere închisă cu o încuietoare. 3) pop. A face să se încuie. /<lat. incuneare

încuiá v. a (se) închide cu cheia. [Lat. CUNEARE].

îmcúĭ, a -ĭá v. tr. (d. cuĭ [ca lat. cláudere, clúdere, a închide, d. clavus, cuĭ, că vechile cheĭ eraŭ ca niște cuĭe]. V. închid, cheĭe). Închid cu cheĭa. Constip.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încuiére s. f., g.-d. art. încuiérii; pl. încuiéri

încuiére s. f., g.-d. art. încuiérii; pl. încuiéri

încuiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. încúi, 3 încúie, 1 pl. încuiém; conj. prez. 3 sg. să încúie; ger. încuínd

încuiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încúi, 3 sg. și pl. încúie, 1 pl. încuiém; ger. încuínd

încuia (ind. prez. 1 sg. încui, 3 sg. și pl. încuie, 1 pl. încuiem)

încuiu, -uie 3 ind. și conj., -uiam imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCUIÉRE s. 1. închidere, punere, tragere. (~ zăvorului la ușă.) 2. ferecare, închidere, zăvorâre. (~ ușii.)

arată toate definițiile

Intrare: încuiere
încuiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuiere
  • ‑ncuiere
  • încuierea
  • ‑ncuierea
plural
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierile
  • ‑ncuierile
genitiv-dativ singular
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierii
  • ‑ncuierii
plural
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierilor
  • ‑ncuierilor
vocativ singular
plural
Intrare: încuia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiere
  • ‑ncuiere
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatu‑
  • ‑ncuiatu‑
  • încuind
  • ‑ncuind
  • încuindu‑
  • ‑ncuindu‑
singular plural
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiați
  • ‑ncuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încui
  • ‑ncui
(să)
  • încui
  • ‑ncui
  • încuiam
  • ‑ncuiam
  • încuiai
  • ‑ncuiai
  • încuiasem
  • ‑ncuiasem
a II-a (tu)
  • încui
  • ‑ncui
(să)
  • încui
  • ‑ncui
  • încuiai
  • ‑ncuiai
  • încuiași
  • ‑ncuiași
  • încuiaseși
  • ‑ncuiaseși
a III-a (el, ea)
  • încuie
  • ‑ncuie
(să)
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiase
  • ‑ncuiase
plural I (noi)
  • încuiem
  • ‑ncuiem
(să)
  • încuiem
  • ‑ncuiem
  • încuiam
  • ‑ncuiam
  • încuiarăm
  • ‑ncuiarăm
  • încuiaserăm
  • ‑ncuiaserăm
  • încuiasem
  • ‑ncuiasem
a II-a (voi)
  • încuiați
  • ‑ncuiați
(să)
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiarăți
  • ‑ncuiarăți
  • încuiaserăți
  • ‑ncuiaserăți
  • încuiaseți
  • ‑ncuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încuie
  • ‑ncuie
(să)
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiau
  • ‑ncuiau
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiaseră
  • ‑ncuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încuiere

etimologie:

  • vezi încuia
    surse: DEX '98 DEX '09

încuia încuiere

  • 1. tranzitiv A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: închide antonime: descuia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83.
      surse: DLRLC
    • Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC
    • Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: separa attach_file un exemplu
      exemple
      • Mână caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se închide (singur), a se izola într-o încăpere.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: izola
    • 1.3. figurat familiar A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfunda
  • 2. tranzitiv reflexiv popular A (se) constipa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constipa

etimologie: