11 definiții pentru încrezător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător.

ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător.

încrezător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: în- + crezător] 1-2 a Care are (prea multă) încredere Si: credul. 3 av Cu încredere.

ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. (Despre oameni) Care are încredere, care se încrede lesne. (Adverbial) Zîmbea încrezător în sine. VORNIC, P. 132.

ÎNCREZĂTÓR1 adv. Cu încredere. /în + crezător

ÎNCREZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care se încrede în orișicine; capabil de a crede cu ușurință orice; credul; naiv. 2) Care vădește încredere. Privire ~oare. /în + crezător

încrezător a. dispus de a se încrede.

încrezătór, -oáre adj. Care se încrede, care se sprijină pe fidelitatea altuĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încrezătór adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. și pl. încrezătoáre

încrezătór adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. și pl. încrezătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREZĂTÓR adj. (franțuzism) confient. (Om ~.)

ÎNCREZĂTOR adj. (franțuzism) confient. (Om ~.)

Intrare: încrezător
încrezător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrezător
  • ‑ncrezător
  • încrezătorul
  • încrezătoru‑
  • ‑ncrezătorul
  • ‑ncrezătoru‑
  • încrezătoare
  • ‑ncrezătoare
  • încrezătoarea
  • ‑ncrezătoarea
plural
  • încrezători
  • ‑ncrezători
  • încrezătorii
  • ‑ncrezătorii
  • încrezătoare
  • ‑ncrezătoare
  • încrezătoarele
  • ‑ncrezătoarele
genitiv-dativ singular
  • încrezător
  • ‑ncrezător
  • încrezătorului
  • ‑ncrezătorului
  • încrezătoare
  • ‑ncrezătoare
  • încrezătoarei
  • ‑ncrezătoarei
plural
  • încrezători
  • ‑ncrezători
  • încrezătorilor
  • ‑ncrezătorilor
  • încrezătoare
  • ‑ncrezătoare
  • încrezătoarelor
  • ‑ncrezătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrezător

etimologie:

  • Încrede + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09