2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOTOȘMÁ vb. I v. încotoșmăna.

ÎNCOTOȘMÁ vb. I v. încotoșmăna.

ÎNCOTOȘMÁ vb. I v. încotoșmăna.

ÎNCOTOȘMĂNÁ, încotoșmănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca (prea) gros; a (se) înfofoli. [Var.: încotoșmăní vb. IV, (reg.) încotoșmá vb. I] – Et. nec.

ÎNCOTOȘMĂNÁ, încotoșmănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca (prea) gros; a (se) înfofoli. [Var.: încotoșmăní vb. IV, (reg.) încotoșmá vb. I] – Et. nec.

ÎNCOTOȘMĂNÍ vb. IV v. încotoșmăna.

ÎNCOTOȘMĂNÍ vb. IV v. încotoșmăna.

ÎNCOTOȘMĂNÍ vb. IV v. încotoșmăna.

încotoșma vz încotoșmăna

încotoșmăna vtr [At: C. NEGRUZZI, I. 237 / V: încotoșma, (cscj) ~ni, încotroșma, încotroșna / Pzi: ~nez / E: nct] 1-2 (Înv) A (se) îmbrăca în grabă. 3-4 A (se) înfofoli Cf îmboldori. 5-6 A (se) îmbrăca (neglijent sau) fără gust.

încotoșmăni v vz încotoșmăna

ÎNCOTOȘMĂNÁ, încotoșmănez, vb. I. Refl. (Despre persoane) A se îmbrăca cu multe haine, a se îmbrăca gros, a se înfofoli. Dochia... iute s-a încotoșmănat în cele nouă cojoace. VLAHUȚĂ, O. A. 411. – Variante: (rar) încotoșmá (CONTEMPORANUL, VII 391) vb. I, încotoșmăni, încotoșmănesc (DUMITRIU, N. 87), vb. IV.

A ÎNCOTOȘMĂNÁ ~éz tranz. A îmbrăca cu haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a îmbodoli; a cocoloși. /în + cotoșman

încotoșmănà v. a îmbrăca cu haine multe. [Lit. a se înfășură și strănge ca cotoșmanul în pielea sa].

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s’a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca’n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încotoșmăná (a ~) vb., ind. prez. 3 încotoșmăneáză

încotoșmăná vb., ind. prez. 1 sg. încotoșmănéz, 3 sg. și pl. încotoșmăneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOTOȘMĂNÁ vb. v. înfofoli.

ÎNCOTOȘMĂNA vb. a (se) înfofoli, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) cocoli, a (se) cocoloși, a (se) îmbodoli, a (se) incrosna, a (se) înhăimura, (prin vestul Transilv.) a (se) bloboji.

A încotoșmăna ≠ a descotoșmăna

Intrare: încotoșmănire
încotoșmănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încotoșmănire
  • ‑ncotoșmănire
  • încotoșmănirea
  • ‑ncotoșmănirea
plural
  • încotoșmăniri
  • ‑ncotoșmăniri
  • încotoșmănirile
  • ‑ncotoșmănirile
genitiv-dativ singular
  • încotoșmăniri
  • ‑ncotoșmăniri
  • încotoșmănirii
  • ‑ncotoșmănirii
plural
  • încotoșmăniri
  • ‑ncotoșmăniri
  • încotoșmănirilor
  • ‑ncotoșmănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: încotoșmăna
încotoșmăna verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încotoșmăna
  • ‑ncotoșmăna
  • încotoșmănare
  • ‑ncotoșmănare
  • încotoșmănat
  • ‑ncotoșmănat
  • încotoșmănatu‑
  • ‑ncotoșmănatu‑
  • încotoșmănând
  • ‑ncotoșmănând
  • încotoșmănându‑
  • ‑ncotoșmănându‑
singular plural
  • încotoșmănea
  • ‑ncotoșmănea
  • încotoșmănați
  • ‑ncotoșmănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încotoșmănez
  • ‑ncotoșmănez
(să)
  • încotoșmănez
  • ‑ncotoșmănez
  • încotoșmănam
  • ‑ncotoșmănam
  • încotoșmănai
  • ‑ncotoșmănai
  • încotoșmănasem
  • ‑ncotoșmănasem
a II-a (tu)
  • încotoșmănezi
  • ‑ncotoșmănezi
(să)
  • încotoșmănezi
  • ‑ncotoșmănezi
  • încotoșmănai
  • ‑ncotoșmănai
  • încotoșmănași
  • ‑ncotoșmănași
  • încotoșmănaseși
  • ‑ncotoșmănaseși
a III-a (el, ea)
  • încotoșmănea
  • ‑ncotoșmănea
(să)
  • încotoșmăneze
  • ‑ncotoșmăneze
  • încotoșmăna
  • ‑ncotoșmăna
  • încotoșmănă
  • ‑ncotoșmănă
  • încotoșmănase
  • ‑ncotoșmănase
plural I (noi)
  • încotoșmănăm
  • ‑ncotoșmănăm
(să)
  • încotoșmănăm
  • ‑ncotoșmănăm
  • încotoșmănam
  • ‑ncotoșmănam
  • încotoșmănarăm
  • ‑ncotoșmănarăm
  • încotoșmănaserăm
  • ‑ncotoșmănaserăm
  • încotoșmănasem
  • ‑ncotoșmănasem
a II-a (voi)
  • încotoșmănați
  • ‑ncotoșmănați
(să)
  • încotoșmănați
  • ‑ncotoșmănați
  • încotoșmănați
  • ‑ncotoșmănați
  • încotoșmănarăți
  • ‑ncotoșmănarăți
  • încotoșmănaserăți
  • ‑ncotoșmănaserăți
  • încotoșmănaseți
  • ‑ncotoșmănaseți
a III-a (ei, ele)
  • încotoșmănea
  • ‑ncotoșmănea
(să)
  • încotoșmăneze
  • ‑ncotoșmăneze
  • încotoșmănau
  • ‑ncotoșmănau
  • încotoșmăna
  • ‑ncotoșmăna
  • încotoșmănaseră
  • ‑ncotoșmănaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încotoșma
  • ‑ncotoșma
  • încotoșmare
  • ‑ncotoșmare
  • încotoșmat
  • ‑ncotoșmat
  • încotoșmatu‑
  • ‑ncotoșmatu‑
  • încotoșmând
  • ‑ncotoșmând
  • încotoșmându‑
  • ‑ncotoșmându‑
singular plural
  • încotoșmea
  • ‑ncotoșmea
  • încotoșmați
  • ‑ncotoșmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încotoșmez
  • ‑ncotoșmez
(să)
  • încotoșmez
  • ‑ncotoșmez
  • încotoșmam
  • ‑ncotoșmam
  • încotoșmai
  • ‑ncotoșmai
  • încotoșmasem
  • ‑ncotoșmasem
a II-a (tu)
  • încotoșmezi
  • ‑ncotoșmezi
(să)
  • încotoșmezi
  • ‑ncotoșmezi
  • încotoșmai
  • ‑ncotoșmai
  • încotoșmași
  • ‑ncotoșmași
  • încotoșmaseși
  • ‑ncotoșmaseși
a III-a (el, ea)
  • încotoșmea
  • ‑ncotoșmea
(să)
  • încotoșmeze
  • ‑ncotoșmeze
  • încotoșma
  • ‑ncotoșma
  • încotoșmă
  • ‑ncotoșmă
  • încotoșmase
  • ‑ncotoșmase
plural I (noi)
  • încotoșmăm
  • ‑ncotoșmăm
(să)
  • încotoșmăm
  • ‑ncotoșmăm
  • încotoșmam
  • ‑ncotoșmam
  • încotoșmarăm
  • ‑ncotoșmarăm
  • încotoșmaserăm
  • ‑ncotoșmaserăm
  • încotoșmasem
  • ‑ncotoșmasem
a II-a (voi)
  • încotoșmați
  • ‑ncotoșmați
(să)
  • încotoșmați
  • ‑ncotoșmați
  • încotoșmați
  • ‑ncotoșmați
  • încotoșmarăți
  • ‑ncotoșmarăți
  • încotoșmaserăți
  • ‑ncotoșmaserăți
  • încotoșmaseți
  • ‑ncotoșmaseți
a III-a (ei, ele)
  • încotoșmea
  • ‑ncotoșmea
(să)
  • încotoșmeze
  • ‑ncotoșmeze
  • încotoșmau
  • ‑ncotoșmau
  • încotoșma
  • ‑ncotoșma
  • încotoșmaseră
  • ‑ncotoșmaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încotoșmăni
  • ‑ncotoșmăni
  • încotoșmănire
  • ‑ncotoșmănire
  • încotoșmănit
  • ‑ncotoșmănit
  • încotoșmănitu‑
  • ‑ncotoșmănitu‑
  • încotoșmănind
  • ‑ncotoșmănind
  • încotoșmănindu‑
  • ‑ncotoșmănindu‑
singular plural
  • încotoșmănește
  • ‑ncotoșmănește
  • încotoșmăniți
  • ‑ncotoșmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încotoșmănesc
  • ‑ncotoșmănesc
(să)
  • încotoșmănesc
  • ‑ncotoșmănesc
  • încotoșmăneam
  • ‑ncotoșmăneam
  • încotoșmănii
  • ‑ncotoșmănii
  • încotoșmănisem
  • ‑ncotoșmănisem
a II-a (tu)
  • încotoșmănești
  • ‑ncotoșmănești
(să)
  • încotoșmănești
  • ‑ncotoșmănești
  • încotoșmăneai
  • ‑ncotoșmăneai
  • încotoșmăniși
  • ‑ncotoșmăniși
  • încotoșmăniseși
  • ‑ncotoșmăniseși
a III-a (el, ea)
  • încotoșmănește
  • ‑ncotoșmănește
(să)
  • încotoșmănească
  • ‑ncotoșmănească
  • încotoșmănea
  • ‑ncotoșmănea
  • încotoșmăni
  • ‑ncotoșmăni
  • încotoșmănise
  • ‑ncotoșmănise
plural I (noi)
  • încotoșmănim
  • ‑ncotoșmănim
(să)
  • încotoșmănim
  • ‑ncotoșmănim
  • încotoșmăneam
  • ‑ncotoșmăneam
  • încotoșmănirăm
  • ‑ncotoșmănirăm
  • încotoșmăniserăm
  • ‑ncotoșmăniserăm
  • încotoșmănisem
  • ‑ncotoșmănisem
a II-a (voi)
  • încotoșmăniți
  • ‑ncotoșmăniți
(să)
  • încotoșmăniți
  • ‑ncotoșmăniți
  • încotoșmăneați
  • ‑ncotoșmăneați
  • încotoșmănirăți
  • ‑ncotoșmănirăți
  • încotoșmăniserăți
  • ‑ncotoșmăniserăți
  • încotoșmăniseți
  • ‑ncotoșmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • încotoșmănesc
  • ‑ncotoșmănesc
(să)
  • încotoșmănească
  • ‑ncotoșmănească
  • încotoșmăneau
  • ‑ncotoșmăneau
  • încotoșmăni
  • ‑ncotoșmăni
  • încotoșmăniseră
  • ‑ncotoșmăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încotoșmăna încotoșmănare încotoșmănat încotoșma încotoșmănit încotoșmăni

  • 1. A (se) îmbrăca (prea) gros; a (se) înfofoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbrăca înfofoli un exemplu
    exemple
    • Dochia... iute s-a încotoșmănat în cele nouă cojoace. VLAHUȚĂ, O. A. 411.
      surse: DLRLC

etimologie: