2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORSETÁT, -Ă, încorsetați, -te, adj. Strâns în corset. ♦ Fig. Împiedicat în acțiunile sau în gândurile sale; îngrădit, încătușat; rigid. – V. încorseta.

ÎNCORSETÁT, -Ă, încorsetați, -te, adj. Strâns în corset. ♦ Fig. Împiedicat în acțiunile sau în gândurile sale; îngrădit, încătușat; rigid. – V. încorseta.

încorsetat1 sn [At: DA ms / E: încorseta] 1-3 Încorsetare (1-3).

încorsetat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I 104 / Pl: ~ați, ~e / E: încorseta] 1-2 Strâns într-un corset medical. 3 (Fig) Împiedicat în acțiunile sau în gândurile sale Si: încătușat (3), rigid.

ÎNCORSETÁT, -Ă, încorsetați, -te, adj. Strîns în corset. Umblă ca un maimuțoi încorsetat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 282. Mi-au cerut voie să se ducă în sat unde era horă... și așa ferchezuite, încorsetate... le-am dat drumul. NEGRUZZI, S. I 104. ♦ Fig. Țeapăn, bățos, rigid.

ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. Tranz. A strânge într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

încorseta [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: în- + corset] 1 vt A pune într-un corset medical. 2 vr A se strânge într-un corset. 3 vt (Fig) A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale, lipsindu-l de libertate spirituală Si: a încătușa (3). 4 vt (Fig) A supune anumitor reguli.

ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. Tranz. A pune într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

ÎNCORSETÁ vb. I. tr. A strânge într-un corset. ♦ (Fig.) A supune anumitor reguli; a circumscrie (1). [< în- + corset, după fr. corseter].

ÎNCORSETÁ vb. tr. 1. a strânge într-un corset. 2. (fig.) a supune anumitor reguli; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie (1). (după fr. corseter)

A ÎNCORSETÁ ~éz tranz. 1) A strânge în corset. 2) fig. (persoane sau manifestări ale lor) A strânge ca într-un corset; a împiedica să se dezvolte sau să se manifeste liber și plenar. /în + corset


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încorsetá (a ~) vb., ind. prez. 3 încorseteáză

încorsetá vb., ind. prez. 1 sg. încorsetéz, 3 sg. și pl. încorseteáză

Intrare: încorsetat
încorsetat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încorsetat
  • ‑ncorsetat
  • încorsetatul
  • încorsetatu‑
  • ‑ncorsetatul
  • ‑ncorsetatu‑
  • încorseta
  • ‑ncorseta
  • încorsetata
  • ‑ncorsetata
plural
  • încorsetați
  • ‑ncorsetați
  • încorsetații
  • ‑ncorsetații
  • încorsetate
  • ‑ncorsetate
  • încorsetatele
  • ‑ncorsetatele
genitiv-dativ singular
  • încorsetat
  • ‑ncorsetat
  • încorsetatului
  • ‑ncorsetatului
  • încorsetate
  • ‑ncorsetate
  • încorsetatei
  • ‑ncorsetatei
plural
  • încorsetați
  • ‑ncorsetați
  • încorsetaților
  • ‑ncorsetaților
  • încorsetate
  • ‑ncorsetate
  • încorsetatelor
  • ‑ncorsetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încorseta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încorseta
  • ‑ncorseta
  • încorsetare
  • ‑ncorsetare
  • încorsetat
  • ‑ncorsetat
  • încorsetatu‑
  • ‑ncorsetatu‑
  • încorsetând
  • ‑ncorsetând
  • încorsetându‑
  • ‑ncorsetându‑
singular plural
  • încorsetea
  • ‑ncorsetea
  • încorsetați
  • ‑ncorsetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încorsetez
  • ‑ncorsetez
(să)
  • încorsetez
  • ‑ncorsetez
  • încorsetam
  • ‑ncorsetam
  • încorsetai
  • ‑ncorsetai
  • încorsetasem
  • ‑ncorsetasem
a II-a (tu)
  • încorsetezi
  • ‑ncorsetezi
(să)
  • încorsetezi
  • ‑ncorsetezi
  • încorsetai
  • ‑ncorsetai
  • încorsetași
  • ‑ncorsetași
  • încorsetaseși
  • ‑ncorsetaseși
a III-a (el, ea)
  • încorsetea
  • ‑ncorsetea
(să)
  • încorseteze
  • ‑ncorseteze
  • încorseta
  • ‑ncorseta
  • încorsetă
  • ‑ncorsetă
  • încorsetase
  • ‑ncorsetase
plural I (noi)
  • încorsetăm
  • ‑ncorsetăm
(să)
  • încorsetăm
  • ‑ncorsetăm
  • încorsetam
  • ‑ncorsetam
  • încorsetarăm
  • ‑ncorsetarăm
  • încorsetaserăm
  • ‑ncorsetaserăm
  • încorsetasem
  • ‑ncorsetasem
a II-a (voi)
  • încorsetați
  • ‑ncorsetați
(să)
  • încorsetați
  • ‑ncorsetați
  • încorsetați
  • ‑ncorsetați
  • încorsetarăți
  • ‑ncorsetarăți
  • încorsetaserăți
  • ‑ncorsetaserăți
  • încorsetaseți
  • ‑ncorsetaseți
a III-a (ei, ele)
  • încorsetea
  • ‑ncorsetea
(să)
  • încorseteze
  • ‑ncorseteze
  • încorsetau
  • ‑ncorsetau
  • încorseta
  • ‑ncorseta
  • încorsetaseră
  • ‑ncorsetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încorsetat

  • 1. Strâns în corset.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Umblă ca un maimuțoi încorsetat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 282.
      surse: DLRLC
    • Mi-au cerut voie să se ducă în sat unde era horă... și așa ferchezuite, încorsetate... le-am dat drumul. NEGRUZZI, S. I 104.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încorseta
    surse: DEX '98 DEX '09

încorseta

  • 1. A strânge într-un corset (medical).
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • În + corset
    surse: DEX '09 DEX '98 DN