11 definiții pentru încordătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.

ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.

încordătu sf [At: LM / Pl: ~ri / E: încorda + -(ă)tură] 1-9 (Înv) Încordare (1- 9). 10 (Reg) Cotitură.

ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Învechit) Încordare, întindere. Vînătoarea, lupta cu fiarele, alergările cu caii și încordătura arcului erau visele de aur eu rare se desfătau ei. ODOBESCU, S. III 108.

încordătură f. contracțiune, spasm: încordături dureroase OP.

încordătúră f. Rezultatu încordăriĭ. Contracțiune, spazm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încordătu (înv.) s. f., g.-d. art. încordăturii; pl. încordături

încordătúră s. f., g.-d. art. încordătúrii; pl. încordătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCORDĂTÚRĂ s. v. încordare, înstrunare, întindere, strunire.

încordătu s. v. ÎNCORDARE. ÎNSTRUNARE. ÎNTINDERE. STRUNIRE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încordătúră, încordături, s.f. – (reg.; înv.) Cotitură, șerpuire de drum: „Cucule cu pene suri, / Nu cânta la-ncordături” (Papahagi, 1925: 192; Săcel). – Din încorda (< în + coardă) + suf. -ătură (DEX, MDA).

încordătúră, -i, s.f. – Cotitură, șerpuire de drum. – În- + coardă „fir elastic; funie; strună; arc” (< lat. chorda) + -tură.

Intrare: încordătură
încordătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încordătu
  • ‑ncordătu
  • încordătura
  • ‑ncordătura
plural
  • încordături
  • ‑ncordături
  • încordăturile
  • ‑ncordăturile
genitiv-dativ singular
  • încordături
  • ‑ncordături
  • încordăturii
  • ‑ncordăturii
plural
  • încordături
  • ‑ncordături
  • încordăturilor
  • ‑ncordăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încordătu, încordăturisubstantiv feminin

  • 1. învechit Strunire, încordare, înstrunare, întindere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vînătoarea, lupta cu fiarele, alergările cu caii și încordătura arcului erau visele de aur cu care se desfătau ei. ODOBESCU, S. III 108. DLRLC
etimologie:
  • Încorda + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.