Definiția cu ID-ul 951075:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
încordătură, încordături, s.f. – (reg.; înv.) Cotitură, șerpuire de drum: „Cucule cu pene suri, / Nu cânta la-ncordături” (Papahagi, 1925: 192; Săcel). – Din încorda (< în + coardă) + suf. -ătură (DEX, MDA).