7 definiții pentru încondeietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paște, pe obiecte de ceramică etc. – Încondeia + suf. -ătură.

încondeietu sf [At: DDRF / P: ~de-ie~ / Pl: ~ri / E: încondeia + -(ă)tură] (Îrg) 1-4 (Îrg) Încondeiere (1-4). 5 (Pop; fig) Calomniere. 6 (Îrg) Încondeiere (6).

ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică. – Încondeia + suf. -ătură.

ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Faptul de a încondeia; (concretizat) desen executat pe ouăle de paște.

ÎNCONDEIETÚRĂ ~i f. Ornament obținut prin încondeiere. /a încondeia + suf. ~ătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încondeietúră s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúri

încondeietúră s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúri

Intrare: încondeietură
încondeietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondeietu
  • ‑ncondeietu
  • încondeietura
  • ‑ncondeietura
plural
  • încondeieturi
  • ‑ncondeieturi
  • încondeieturile
  • ‑ncondeieturile
genitiv-dativ singular
  • încondeieturi
  • ‑ncondeieturi
  • încondeieturii
  • ‑ncondeieturii
plural
  • încondeieturi
  • ‑ncondeieturi
  • încondeieturilor
  • ‑ncondeieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încondeietură

etimologie:

  • Încondeia + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09