opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încolonat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: încolona] Așezat în coloană.

ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. ♦ Tranz. A așeza, a dispune în coloană. – În + coloană.

ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. ♦ Tranz. A așeza, a dispune în coloană. – În + coloană.

încolona vtr [At: SAHIA, N. 23 / Pzi: ~nez / E: în- + coloană] 1-2 A (se) așeza, a se încadra în coloană.

ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un singur om) a-și lua locul în coloană. Mi-a poruncit... să mă încolonez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/1. Soldații se încolonară. PAS, Z. IV 40. O sută și ceva de muncitori se încolonează pe șosea. SAHIA, N. 43.

ÎNCOLONÁ vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. [< it. incolonnare].

ÎNCOLONÁ vb. refl. (despre un grup de oameni) a se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. (< it. incolonnare)

A ÎNCOLONÁ ~éz tranz. A face să se încoloneze. /în + coloană

A SE ÎNCOLONÁ mă ~éz intranz. 1) A se aranja în coloană. Demonstranții s-au ~at. 2) A se integra într-o coloană. /în + coloană

încolonéz v. tr. (d. coloană). Arm. Pun o trupă în coloană. V. refl. Mă înșir în formă de coloană: regimentele se încolonase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încolona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încolonez, 3 încolonează; conj. prez. 1 sg. să încolonez, 3 să încoloneze

încolona (a ~) vb., ind. prez. 3 încolonează

încoloná vb., ind. prez. 1 sg. încolonéz, 3 sg. și pl. încoloneáză

Intrare: încolonat
încolonat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încolonat
  • ‑ncolonat
  • încolonatul
  • încolonatu‑
  • ‑ncolonatul
  • ‑ncolonatu‑
  • încolonată
  • ‑ncolonată
  • încolonata
  • ‑ncolonata
plural
  • încolonați
  • ‑ncolonați
  • încolonații
  • ‑ncolonații
  • încolonate
  • ‑ncolonate
  • încolonatele
  • ‑ncolonatele
genitiv-dativ singular
  • încolonat
  • ‑ncolonat
  • încolonatului
  • ‑ncolonatului
  • încolonate
  • ‑ncolonate
  • încolonatei
  • ‑ncolonatei
plural
  • încolonați
  • ‑ncolonați
  • încolonaților
  • ‑ncolonaților
  • încolonate
  • ‑ncolonate
  • încolonatelor
  • ‑ncolonatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: încolona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încolona
  • ‑ncolona
  • încolonare
  • ‑ncolonare
  • încolonat
  • ‑ncolonat
  • încolonatu‑
  • ‑ncolonatu‑
  • încolonând
  • ‑ncolonând
  • încolonându‑
  • ‑ncolonându‑
 singular plural
  • încolonează
  • ‑ncolonează
  • încolonați
  • ‑ncolonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încolonez
  • ‑ncolonez
 (să)
  • încolonez
  • ‑ncolonez
  • încolonam
  • ‑ncolonam
  • încolonai
  • ‑ncolonai
  • încolonasem
  • ‑ncolonasem
a II-a (tu)
  • încolonezi
  • ‑ncolonezi
 (să)
  • încolonezi
  • ‑ncolonezi
  • încolonai
  • ‑ncolonai
  • încolonași
  • ‑ncolonași
  • încolonaseși
  • ‑ncolonaseși
a III-a (el, ea)
  • încolonează
  • ‑ncolonează
 (să)
  • încoloneze
  • ‑ncoloneze
  • încolona
  • ‑ncolona
  • încolonă
  • ‑ncolonă
  • încolonase
  • ‑ncolonase
plural I (noi)
  • încolonăm
  • ‑ncolonăm
 (să)
  • încolonăm
  • ‑ncolonăm
  • încolonam
  • ‑ncolonam
  • încolonarăm
  • ‑ncolonarăm
  • încolonaserăm
  • ‑ncolonaserăm
  • încolonasem
  • ‑ncolonasem
a II-a (voi)
  • încolonați
  • ‑ncolonați
 (să)
  • încolonați
  • ‑ncolonați
  • încolonați
  • ‑ncolonați
  • încolonarăți
  • ‑ncolonarăți
  • încolonaserăți
  • ‑ncolonaserăți
  • încolonaseți
  • ‑ncolonaseți
a III-a (ei, ele)
  • încolonează
  • ‑ncolonează
 (să)
  • încoloneze
  • ‑ncoloneze
  • încolonau
  • ‑ncolonau
  • încolonară
  • ‑ncolonară
  • încolonaseră
  • ‑ncolonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încolona, încolonezverb

  • 1. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mi-a poruncit... să mă încolonez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/1. DLRLC
    • format_quote Soldații se încolonară. PAS, Z. IV 40. DLRLC
    • format_quote O sută și ceva de muncitori se încolonează pe șosea. SAHIA, N. 43. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A așeza, a dispune în coloană. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.