opțiuni
  • info

11 definiții pentru încolonat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încolonat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: încolona] Așezat în coloană.

ÎNCOLONA, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. ♦ Tranz. A așeza, a dispune în coloană. – În + coloană.

ÎNCOLONA, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. ♦ Tranz. A așeza, a dispune în coloană. – În + coloană.

încolona vtr [At: SAHIA, N. 23 / Pzi: ~nez / E: în- + coloană] 1-2 A (se) așeza, a se încadra în coloană.

ÎNCOLONA, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un singur om) a-și lua locul în coloană. Mi-a poruncit... să mă încolonez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/1. Soldații se încolonară. PAS, Z. IV 40. O sută și ceva de muncitori se încolonează pe șosea. SAHIA, N. 43.

ÎNCOLONA vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. [< it. incolonnare].

ÎNCOLONA vb. refl. (despre un grup de oameni) a se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. (< it. incolonnare)

A ÎNCOLONA ~ez tranz. A face să se încoloneze. /în + coloană

A SE ÎNCOLONA mă ~ez intranz. 1) A se aranja în coloană. Demonstranții s-au ~at. 2) A se integra într-o coloană. /în + coloană

încolonéz v. tr. (d. coloană). Arm. Pun o trupă în coloană. V. refl. Mă înșir în formă de coloană: regimentele se încolonase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încolona (a ~) vb., ind. prez. 3 încolonează

încolona vb., ind. prez. 1 sg. încolonez, 3 sg. și pl. încolonează

Intrare: încolonat
încolonat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încolonat
  • ‑ncolonat
  • încolonatul
  • încolonatu‑
  • ‑ncolonatul
  • ‑ncolonatu‑
  • încolonată
  • ‑ncolonată
  • încolonata
  • ‑ncolonata
plural
  • încolonați
  • ‑ncolonați
  • încolonații
  • ‑ncolonații
  • încolonate
  • ‑ncolonate
  • încolonatele
  • ‑ncolonatele
genitiv-dativ singular
  • încolonat
  • ‑ncolonat
  • încolonatului
  • ‑ncolonatului
  • încolonate
  • ‑ncolonate
  • încolonatei
  • ‑ncolonatei
plural
  • încolonați
  • ‑ncolonați
  • încolonaților
  • ‑ncolonaților
  • încolonate
  • ‑ncolonate
  • încolonatelor
  • ‑ncolonatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încolona, încolonezverb

  • 1. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mi-a poruncit... să mă încolonez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/1. DLRLC
    • format_quote Soldații se încolonară. PAS, Z. IV 40. DLRLC
    • format_quote O sută și ceva de muncitori se încolonează pe șosea. SAHIA, N. 43. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A așeza, a dispune în coloană. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.