2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

închiriat2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 42 / Pl: ~ați, ~e / E: închiria] 1-2 (D. un bun mobil sau imobil) (Dat sau) luat în folosință temporară în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; d. un teren sau o bucată de pământ) (Dat sau) luat în arendă.

închiriat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: închiria] 1-4 Închiriere (1-4). 5 (Îla) De ~ Anunț pus pe imobilele oferite pentru închiriere. 6 (D. bunuri mobile sau imobile; îal) Care sunt disponibile a fi date în folosință temporară în schimbul unei chirii.

ÎNCHIRIÁT, -Ă, închiriați, -te, adj. (Despre un bun mobil sau imobil) Dat (sau luat) spre folosință temporară, în schimbul unei chirii. – Pronunțat: -ri-at.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

închiria vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: în + chirie] 1-2 (A da sau) a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; imp) (A da sau) a lua un teren în arendă.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.

A ÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie

închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.

închiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie: a închiria de la cineva o casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 închiriáză, 1 pl. închiriém (-ri-em); conj. prez. 3 închiriéze; ger. închiriínd (-ri-ind)

închiriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriéz, 3 sg. și pl. închiriáză, 1 pl. închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil. -ri-ind)

închiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem, ger. închiriind)

închiriez, -riază 3, -riam 1 imp., -riere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHIRIÁT adj. (înv. și reg.) năimit. (Cameră ~.)

ÎNCHIRIAT adj. (înv. și reg.) năimit. (Cameră ~.)

ÎNCHIRIÁ vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

Intrare: închiriat
închiriat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatul
  • închiriatu‑
  • ‑nchiriatul
  • ‑nchiriatu‑
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriata
  • ‑nchiriata
plural
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriații
  • ‑nchiriații
  • închiriate
  • ‑nchiriate
  • închiriatele
  • ‑nchiriatele
genitiv-dativ singular
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatului
  • ‑nchiriatului
  • închiriate
  • ‑nchiriate
  • închiriatei
  • ‑nchiriatei
plural
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriaților
  • ‑nchiriaților
  • închiriate
  • ‑nchiriate
  • închiriatelor
  • ‑nchiriatelor
vocativ singular
plural
Intrare: închiria
  • silabație: în-chi-ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriere
  • ‑nchiriere
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatu‑
  • ‑nchiriatu‑
  • închiriind
  • ‑nchiriind
  • închiriindu‑
  • ‑nchiriindu‑
singular plural
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriați
  • ‑nchiriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
(să)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (tu)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
(să)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriași
  • ‑nchiriași
  • închiriaseși
  • ‑nchiriaseși
a III-a (el, ea)
  • închiria
  • ‑nchiria
(să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închirie
  • ‑nchirie
  • închiriase
  • ‑nchiriase
plural I (noi)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
(să)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriarăm
  • ‑nchiriarăm
  • închiriaserăm
  • ‑nchiriaserăm
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (voi)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
(să)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriarăți
  • ‑nchiriarăți
  • închiriaserăți
  • ‑nchiriaserăți
  • închiriaseți
  • ‑nchiriaseți
a III-a (ei, ele)
  • închiria
  • ‑nchiria
(să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiriau
  • ‑nchiriau
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriaseră
  • ‑nchiriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închiriat

  • 1. (Despre un bun mobil sau imobil) Dat (sau luat) spre folosință temporară, în schimbul unei chirii.
    surse: DLRLC sinonime: năimit (adj.)

etimologie:

închiria închiriat închiriere

  • 1. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30.
      surse: DLRLC
    • Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81.
      surse: DLRLC
    • Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272.
      surse: DLRLC
    • Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [a da sau a lua] în chirie
    surse: DEX '09 DEX '98