opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

închiriat2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 42 / Pl: ~ați, ~e / E: închiria] 1-2 (D. un bun mobil sau imobil) (Dat sau) luat în folosință temporară în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; d. un teren sau o bucată de pământ) (Dat sau) luat în arendă.

închiriat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: închiria] 1-4 Închiriere (1-4). 5 (Îla) De ~ Anunț pus pe imobilele oferite pentru închiriere. 6 (D. bunuri mobile sau imobile; îal) Care sunt disponibile a fi date în folosință temporară în schimbul unei chirii.

ÎNCHIRIAT, -Ă, închiriați, -te, adj. (Despre un bun mobil sau imobil) Dat (sau luat) spre folosință temporară, în schimbul unei chirii. – Pronunțat: -ri-at.

ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

închiria vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: în + chirie] 1-2 (A da sau) a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; imp) (A da sau) a lua un teren în arendă.

ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. AL. II 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.

A ÎNCHIRIA ~ez tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie

închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.

închiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie: a închiria de la cineva o casă.

Ortografice DOOM

închiria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. închiriez (desp. -ri-ez), 3 închiriază, 1 pl. închiriem; conj. prez. 1 sg. să închiriez, 3 să închirieze; ger. închiriind (desp. -ri-ind)

închiria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 închiriază, 1 pl. închiriem (-ri-em); conj. prez. 3 să închirieze; ger. închiriind (-ri-ind)

închiria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriez, 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închirieze; ger. închiriind (sil. -ri-ind)

închiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem, ger. închiriind)

închiriez, -riază 3, -riam 1 imp., -riere inf. s.

Sinonime

ÎNCHIRIAT adj. (înv. și reg.) năimit. (Cameră ~.)

ÎNCHIRIAT adj. (înv. și reg.) năimit. (Cameră ~.)

ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

Intrare: închiriat
închiriat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatul
  • închiriatu‑
  • ‑nchiriatul
  • ‑nchiriatu‑
  • închiriată
  • ‑nchiriată
  • închiriata
  • ‑nchiriata
plural
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriații
  • ‑nchiriații
  • închiriate
  • ‑nchiriate
  • închiriatele
  • ‑nchiriatele
genitiv-dativ singular
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatului
  • ‑nchiriatului
  • închiriate
  • ‑nchiriate
  • închiriatei
  • ‑nchiriatei
plural
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriaților
  • ‑nchiriaților
  • închiriate
  • ‑nchiriate
  • închiriatelor
  • ‑nchiriatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: închiria
  • silabație: în-chi-ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriere
  • ‑nchiriere
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatu‑
  • ‑nchiriatu‑
  • închiriind
  • ‑nchiriind
  • închiriindu‑
  • ‑nchiriindu‑
 singular plural
  • închiriază
  • ‑nchiriază
  • închiriați
  • ‑nchiriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
 (să)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (tu)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
 (să)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriași
  • ‑nchiriași
  • închiriaseși
  • ‑nchiriaseși
a III-a (el, ea)
  • închiriază
  • ‑nchiriază
 (să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închirie
  • ‑nchirie
  • închiriase
  • ‑nchiriase
plural I (noi)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
 (să)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriarăm
  • ‑nchiriarăm
  • închiriaserăm
  • ‑nchiriaserăm
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (voi)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
 (să)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriarăți
  • ‑nchiriarăți
  • închiriaserăți
  • ‑nchiriaserăți
  • închiriaseți
  • ‑nchiriaseți
a III-a (ei, ele)
  • închiriază
  • ‑nchiriază
 (să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiriau
  • ‑nchiriau
  • închiriară
  • ‑nchiriară
  • închiriaseră
  • ‑nchiriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închiriat, închiriatăadjectiv

  • 1. (Despre un bun mobil sau imobil) Dat (sau luat) spre folosință temporară, în schimbul unei chirii. DLRLC
    sinonime: năimit

închiria, închiriezverb

  • 1. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. DLRLC
    • format_quote Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. DLRLC
    • format_quote Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. DLRLC
    • format_quote Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. DLRLC
etimologie:
  • [a da sau a lua] în chirie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.