închircit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: închirci] (Reg) 1-2 Chircit (1-2).

ÎNCHIRCIT, -Ă, închirciți, -te, adj. Chircit. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ Fig. Și... iarăși orașul vechi cu stradele strîmte, cu casele închircite, cu streșinile mucegăite. EMINESCU, N. 78. – Variante: (regional) închiercit, -ă (MARIAN, O. I 409), împiercit, -ă (SBIERA, P. 50) adj.

închircit a. Mold. 1. pipernicit: sfrijit și închircit CR.; 2. strâns și ghemuit: cu oasele ’nchircite EM. [V. chirci].

împiercit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: împierci] (Reg) Chircit (1).

închirci vr [At: DA ms / Pzi: ~cesc / E: în- + chirci] (Reg) 1-4 A se chirci (1-4).

ÎMPIERCIT, -Ă adj. v. închircit.

ÎNCHIERCIT, -Ă adj. v. închircit.

ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.

A SE ÎNCHIRCI mă ~esc intranz. 1) A se ghemui (la pământ); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta îndeajuns. /în + a chirci

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.

închircésc, V. chircesc.

!închirci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă închircesc, 3 sg. se închircește, imperf. 1 sg. mă închirceam; conj. prez. 1 sg. să mă închircesc, 3 să se închircească; imper. 2 sg. afirm. închircește-te; ger. închircindu-mă

închirci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircesc, imperf. 3 sg. închircea; conj. prez. 3 să închircească

închirci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircesc, imperf. 3 sg. închircea; conj. prez. 3 sg. și pl. închircească

ÎNCHIRCIT adj. 1. v. chircit. 2. v. pipernicit.

ÎNCHIRCIT adj. 1. chircit, contractat, ghemuit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. chircit, degenerat, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

ÎNCHIRCI vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.

ÎNCHIRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 2. a se chirci, a degenera, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Închircit ≠ zdravăn