2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIRCÍT, -Ă, închirciți, -te, adj. (Reg.) Chircit. – V. închirci.

ÎNCHIRCÍT, -Ă, închirciți, -te, adj. (Reg.) Chircit. – V. închirci.

închircit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: închirci] (Reg) 1-2 Chircit (1-2).

ÎNCHIRCÍT, -Ă, închirciți, -te, adj. Chircit. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ Fig. Și... iarăși orașul vechi cu stradele strîmte, cu casele închircite, cu streșinile mucegăite. EMINESCU, N. 78. – Variante: (regional) închiercít, -ă (MARIAN, O. I 409), împiercít, -ă (SBIERA, P. 50) adj.

închircit a. Mold. 1. pipernicit: sfrijit și închircit CR.; 2. strâns și ghemuit: cu oasele ’nchircite EM. [V. chirci].

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.

împiercit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: împierci] (Reg) Chircit (1).

închirci vr [At: DA ms / Pzi: ~cesc / E: în- + chirci] (Reg) 1-4 A se chirci (1-4).

ÎNCHIERCÍT, -Ă adj. v. închircit.

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.

A SE ÎNCHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se ghemui (la pământ); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta îndeajuns. /în + a chirci

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închircí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 închirceáscă

închircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. închirceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHIRCÍT adj. 1. v. chircit. 2. v. pipernicit.

ÎNCHIRCIT adj. 1. chircit, contractat, ghemuit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. chircit, degenerat, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

ÎNCHIRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.

ÎNCHIRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 2. a se chirci, a degenera, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: închircit
închircit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închircit
  • ‑nchircit
  • închircitul
  • închircitu‑
  • ‑nchircitul
  • ‑nchircitu‑
  • închirci
  • ‑nchirci
  • închircita
  • ‑nchircita
plural
  • închirciți
  • ‑nchirciți
  • închirciții
  • ‑nchirciții
  • închircite
  • ‑nchircite
  • închircitele
  • ‑nchircitele
genitiv-dativ singular
  • închircit
  • ‑nchircit
  • închircitului
  • ‑nchircitului
  • închircite
  • ‑nchircite
  • închircitei
  • ‑nchircitei
plural
  • închirciți
  • ‑nchirciți
  • închirciților
  • ‑nchirciților
  • închircite
  • ‑nchircite
  • închircitelor
  • ‑nchircitelor
vocativ singular
plural
împiercit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiercit
  • ‑mpiercit
  • împiercitul
  • împiercitu‑
  • ‑mpiercitul
  • ‑mpiercitu‑
  • împierci
  • ‑mpierci
  • împiercita
  • ‑mpiercita
plural
  • împierciți
  • ‑mpierciți
  • împierciții
  • ‑mpierciții
  • împiercite
  • ‑mpiercite
  • împiercitele
  • ‑mpiercitele
genitiv-dativ singular
  • împiercit
  • ‑mpiercit
  • împiercitului
  • ‑mpiercitului
  • împiercite
  • ‑mpiercite
  • împiercitei
  • ‑mpiercitei
plural
  • împierciți
  • ‑mpierciți
  • împierciților
  • ‑mpierciților
  • împiercite
  • ‑mpiercite
  • împiercitelor
  • ‑mpiercitelor
vocativ singular
plural
închiercit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închiercit
  • ‑nchiercit
  • închiercitul
  • închiercitu‑
  • ‑nchiercitul
  • ‑nchiercitu‑
  • închierci
  • ‑nchierci
  • închiercita
  • ‑nchiercita
plural
  • închierciți
  • ‑nchierciți
  • închierciții
  • ‑nchierciții
  • închiercite
  • ‑nchiercite
  • închiercitele
  • ‑nchiercitele
genitiv-dativ singular
  • închiercit
  • ‑nchiercit
  • închiercitului
  • ‑nchiercitului
  • închiercite
  • ‑nchiercite
  • închiercitei
  • ‑nchiercitei
plural
  • închierciți
  • ‑nchierciți
  • închierciților
  • ‑nchierciților
  • închiercite
  • ‑nchiercite
  • închiercitelor
  • ‑nchiercitelor
vocativ singular
plural
Intrare: închirci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închirci
  • ‑nchirci
  • închircire
  • ‑nchircire
  • închircit
  • ‑nchircit
  • închircitu‑
  • ‑nchircitu‑
  • închircind
  • ‑nchircind
  • închircindu‑
  • ‑nchircindu‑
singular plural
  • închircește
  • ‑nchircește
  • închirciți
  • ‑nchirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închircesc
  • ‑nchircesc
(să)
  • închircesc
  • ‑nchircesc
  • închirceam
  • ‑nchirceam
  • închircii
  • ‑nchircii
  • închircisem
  • ‑nchircisem
a II-a (tu)
  • închircești
  • ‑nchircești
(să)
  • închircești
  • ‑nchircești
  • închirceai
  • ‑nchirceai
  • închirciși
  • ‑nchirciși
  • închirciseși
  • ‑nchirciseși
a III-a (el, ea)
  • închircește
  • ‑nchircește
(să)
  • închircească
  • ‑nchircească
  • închircea
  • ‑nchircea
  • închirci
  • ‑nchirci
  • închircise
  • ‑nchircise
plural I (noi)
  • închircim
  • ‑nchircim
(să)
  • închircim
  • ‑nchircim
  • închirceam
  • ‑nchirceam
  • închircirăm
  • ‑nchircirăm
  • închirciserăm
  • ‑nchirciserăm
  • închircisem
  • ‑nchircisem
a II-a (voi)
  • închirciți
  • ‑nchirciți
(să)
  • închirciți
  • ‑nchirciți
  • închirceați
  • ‑nchirceați
  • închircirăți
  • ‑nchircirăți
  • închirciserăți
  • ‑nchirciserăți
  • închirciseți
  • ‑nchirciseți
a III-a (ei, ele)
  • închircesc
  • ‑nchircesc
(să)
  • închircească
  • ‑nchircească
  • închirceau
  • ‑nchirceau
  • închirci
  • ‑nchirci
  • închirciseră
  • ‑nchirciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închircit împiercit închiercit

  • exemple
    • Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148.
      surse: DLRLC
    • figurat Și... iarăși orașul vechi cu stradele strîmte, cu casele închircite, cu streșinile mucegăite. EMINESCU, N. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi închirci
    surse: DEX '98 DEX '09

închirci închircire

  • 1. regional A se chirci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chirci pipernici attach_file un exemplu
    exemple
    • Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + chirci
    surse: DEX '98 DEX '09