2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCETINÉL, -ÍCĂ, încetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui încet; domol, potolit. 2. Adv. Încetișor. – Încet + suf. -inel.

ÎNCETINÉL, -ÍCĂ, încetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui încet; domol, potolit. 2. Adv. Încetișor. – Încet + suf. -inel.

încetinel, ~ea [At: ALEXANDRIA 15/1 / Pl: ~ei, ~e / E: încet + -inel] 1 a Cu mișcări lente Si: domol, încetuț (1), potolit. 2-3 av (Șhp) (Foarte) încet (9) Si: cătinel (1-2), încetișor (2-3), încetuț (2-3), (reg) încetinică (1-2),încetuc (1-2), tiptil (1-2). 4 av Cu glas scăzut Si: încetișor (4), încetuț (4).

ÎNCETINÉL2, -ÍCĂ, încetinei,-ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui încet2; domol, potolit. Hora e prea încetinită. DELAVRANCEA, V. V. 177.

ÎNCETINÉL1 adv. Diminutiv al lui încet1; încetișor. Mergea încetinel pe șoseaua prăfuită a satului. PREDA, Î. 53. Omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit. CARAGIALE, O. I 295. Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei. ODOBESCU, S. III 76.

încetinel adv. foarte încet. [Compromis între încet și cătinel].

încetinél adv. (dim. d. încet). Fam. Încet: rîu curge încetinel. V. cătinel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încetinél1 adj. m., pl. încetinéi; f. încetinícă, pl. încetinéle

încetinél adj. m., pl. încetinéi; f. sg. încetinícă, pl. încetinéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCETINEL adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Intrare: încetinel (adj.)
încetinel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încetinel
  • ‑ncetinel
  • încetinelul
  • încetinelu‑
  • ‑ncetinelul
  • ‑ncetinelu‑
  • încetini
  • ‑ncetini
  • încetinica
  • ‑ncetinica
plural
  • încetinei
  • ‑ncetinei
  • încetineii
  • ‑ncetineii
  • încetinele
  • ‑ncetinele
  • încetinelele
  • ‑ncetinelele
genitiv-dativ singular
  • încetinel
  • ‑ncetinel
  • încetinelului
  • ‑ncetinelului
  • încetinele
  • ‑ncetinele
  • încetinelei
  • ‑ncetinelei
plural
  • încetinei
  • ‑ncetinei
  • încetineilor
  • ‑ncetineilor
  • încetinele
  • ‑ncetinele
  • încetinelelor
  • ‑ncetinelelor
vocativ singular
plural
Intrare: încetinel (adv.)
încetinel2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • încetinel
  • ‑ncetinel
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încetinel (adj.)

etimologie:

  • Încet + sufix -inel.
    surse: DEX '98 DEX '09

încetinel (adv.)

  • 1. Diminutiv al lui încet (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agale încetișor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mergea încetinel pe șoseaua prăfuită a satului. PREDA, Î. 53.
      surse: DLRLC
    • Omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit. CARAGIALE, O. I 295.
      surse: DLRLC
    • Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei. ODOBESCU, S. III 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Încet + sufix -inel.
    surse: DEX '98 DEX '09