13 definiții pentru încărcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, s. f. 1. Încărcare. 2. (Concr.) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație. 3. Capacitate de încărcare a unei nave. – Încărca + suf. -ătură.

încărcătu sf [At: DUNĂREANU, CH. 70 / Pl: ~ri / E: încărca + -(ă)tură] 1 (Înv) Încărcare (1). 2 (Ccr) Ceea ce transportă un vehicul, un vapor, o ființă. 3 Explozibil introdus într-o gaură de mină. 4 Capacitate de încărcare Si: tonaj. 5 Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc. 6 (Ccr) Proiectil introdus în armă. 7 Materii prime și auxiliare introduse (într-un vas, într-un recipient sau) într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație.

ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, s. f. 1. Încărcare. 2. (Concr.) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație. 3. Capacitate de încărcare. – Încărca + suf. -ătură.

ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, s. f. 1. Faptul de a încărca; încărcare. Ici-colo, la cîte un șlep, hamalii isprăviseră încărcătura. DUNĂREANU, CH. 70. 2. (Concretizat) Cantitate de materiale, sarcină, povară, greutate etc. care este sau urmează să fie așezată într-un vehicul etc. (pentru a fi transportată). Trase la chei, vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. Toți negustorii... se și-ntoarseră... fiecare... cu încărcătura lui. CARAGIALE, O. III 39. ♦ Cantitate de material explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. Am eu o rablă de pușcă... și tot aș bate eu în dihanie c-o încărcătură. SADOVEANU, O. VII 187. Ochi cu scumpătate drept în pieptul lighioanei și-i trimise o încărcătură de lup. GALACTION, O. I 270. ♦ Cantitate de exploziv introdusă într-o gaură de mină. ♦ Totalitatea materiilor prime și auxiliare introduse într-un vas, recipient, cuptor etc. în vederea desfășurării unui proces tehnic.

ÎNCĂRCĂTÚRĂ ~i f. 1) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat). 2) Substanță explozivă introdusă într-o armă de foc sau într-o gaură de mină. ~a unui cartuș. 3) Capacitate de încărcare. /a încărca + suf. ~ătură

încărcătúră f., pl. ĭ. Materia cu care încarcĭ, care e încărcată: încărcătura uneĭ corăbiĭ, uneĭ puștĭ. V. lăduncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încărcătúră s. f., g.-d. art. încărcătúrii; pl. încărcătúri

încărcătúră s. f., g.-d. art. încărcătúrii; pl. încărcătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂRCĂTÚRĂ s. 1. (înv.) podvadă. (~ dintr-un vehicul.) 2. v. povară. 3. v. tonaj. 4. v. umplutură. 5. furnal. (~ introdusă într-o gaură de mină.)

ÎNCĂRCĂTU s. 1. (înv.) podvadă. (~ dintr-un vehicul.) 2. greu, greutate, povară, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhat, (înv. și reg.) pond, tar, tovar, (Mold.) tăbîrcă, (înv.) greață, greime. (Purta toată ~ în spate.) 3. tonaj. (Ce ~ are acest autocamion?) 4. umplutură. (~ a unui cartuș.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCĂRCĂTURA DE BOMBE cantitatea de bombe care poate fi transportată la bordul unui avion în vederea îndeplinirii misiunii de luptă.

ÎNCĂRCĂTURĂ UTILĂ parte a aeronavei compusă din echipaj și aparatura din cadrul sistemelor de comandă, dirijare și control.

Intrare: încărcătură
încărcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încărcătu
  • ‑ncărcătu
  • încărcătura
  • ‑ncărcătura
plural
  • încărcături
  • ‑ncărcături
  • încărcăturile
  • ‑ncărcăturile
genitiv-dativ singular
  • încărcături
  • ‑ncărcături
  • încărcăturii
  • ‑ncărcăturii
plural
  • încărcături
  • ‑ncărcături
  • încărcăturilor
  • ‑ncărcăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încărcătură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ici-colo, la cîte un șlep, hamalii isprăviseră încărcătura. DUNĂREANU, CH. 70.
      surse: DLRLC
  • 2. concretizat Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: greutate povară sarcină attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trase la chei, vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39.
      surse: DLRLC
    • Toți negustorii... se și-ntoarseră... fiecare... cu încărcătura lui. CARAGIALE, O. III 39.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Am eu o rablă de pușcă... și tot aș bate eu în dihanie c-o încărcătură. SADOVEANU, O. VII 187.
        surse: DLRLC
      • Ochi cu scumpătate drept în pieptul lighioanei și-i trimise o încărcătură de lup. GALACTION, O. I 270.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Explozibil introdus într-o gaură de mină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: explozibil (s.n.)
    • 2.3. Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Capacitate de încărcare a unei nave.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Încărca + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09