11 definiții pentru încăla


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încăla vr [At: I. IONESCU, C. 93 / V: ~cala / Pzi: ~lez / E: ns cf lat ingallare] A se îngrășa.

ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni gras, a se îngrășa, a se împlini la trup. Atîta de tare se încălase la trup și atîta carne spînzura pe dînsul, încît era mai gros decît toți mandarinii. SADOVEANU, D. P. 72.

ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Reg.) A se împlini la trup, a se îngrășa. – Lat. *incallare (<callum „umflătură”).

A SE ÎNCĂLÁ mă ~éz intranz. pop. (persoane) A deveni gras; a se îngrășa; a se rotunji; a se împlini. /<lat. incallare

îngăla2 v vz încăla

încál (mă) și (maĭ des) încăléz, a -ălá v. refl. (d. cal, adică „zdravăn ca un cal”, cum se zice). Mă îngraș și prind putere, vorbind de vite și de copiĭ cînd s’aŭ făcut maĭ marĭ și încep a se forma.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLÁ vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.

încăla vb. v. ÎMPLINI. ÎNGRĂȘA. ROTUNJI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încălá (-léz, -át), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încălá, vb. refl. – A se îngrășa. – Lat. incallare (< callum „umflătură”) (DLRM, MDA).

Intrare: încăla
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălare
  • ‑ncălare
  • încălat
  • ‑ncălat
  • încălatu‑
  • ‑ncălatu‑
  • încălând
  • ‑ncălând
  • încălându‑
  • ‑ncălându‑
singular plural
  • încălea
  • ‑ncălea
  • încălați
  • ‑ncălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încălez
  • ‑ncălez
(să)
  • încălez
  • ‑ncălez
  • încălam
  • ‑ncălam
  • încălai
  • ‑ncălai
  • încălasem
  • ‑ncălasem
a II-a (tu)
  • încălezi
  • ‑ncălezi
(să)
  • încălezi
  • ‑ncălezi
  • încălai
  • ‑ncălai
  • încălași
  • ‑ncălași
  • încălaseși
  • ‑ncălaseși
a III-a (el, ea)
  • încălea
  • ‑ncălea
(să)
  • încăleze
  • ‑ncăleze
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălă
  • ‑ncălă
  • încălase
  • ‑ncălase
plural I (noi)
  • încălăm
  • ‑ncălăm
(să)
  • încălăm
  • ‑ncălăm
  • încălam
  • ‑ncălam
  • încălarăm
  • ‑ncălarăm
  • încălaserăm
  • ‑ncălaserăm
  • încălasem
  • ‑ncălasem
a II-a (voi)
  • încălați
  • ‑ncălați
(să)
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălarăți
  • ‑ncălarăți
  • încălaserăți
  • ‑ncălaserăți
  • încălaseți
  • ‑ncălaseți
a III-a (ei, ele)
  • încălea
  • ‑ncălea
(să)
  • încăleze
  • ‑ncăleze
  • încălau
  • ‑ncălau
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălaseră
  • ‑ncălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăla

  • 1. rar A deveni gras, a se îngrășa, a se împlini la trup.
    exemple
    • Atîta de tare se încălase la trup și atîta carne spînzura pe dînsul, încît era mai gros decît toți mandarinii. SADOVEANU, D. P. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *incallare (din callum „umflătură”).
    surse: DLRM