2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂRLIGÁT, -Ă, încârligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig). – V. încârliga.

ÎNCÂRLIGÁT, -Ă, încârligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig). – V. încârliga.

încârligat, ~ă a [At: ȘEZ. II, 225 / Pl: ~ați, ~e / E: încârliga] (Reg) 1 Încovoiat. 2 Încolăcit.

încârligat a. încovoiat: coada încârligată în spre pântece CAR. [V. cârligat].

ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

încârliga vtr [At: PANN, P. V. I, 135 / V: (reg) ~liba, (îvr) ~lomba / Pzi: încârlig / E: în- + cârlig] 1-2 A (se) încovoia (ca un cârlig). 3-4 A (se) încolăci.

ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

CÎRLIGÁT, -Ă adj. v. încîrligat.

ÎNCÎRLIGÁ, încîrlíg, vb. I. Refl. A se încovoia, a se îndoi, a se strîmba (ca un cîrlig). Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. id. ib. 120. ◊ Tranz. Mi-am încîrligat degetele. ♦ A se încolăci. (Tranz.) Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55.

ÎNCÎRLIGÁT, -Ă, încîrligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strîmbat (ca un cîrlig). Pentr-o babă-ncîrligată Pierzi o zi și scapi o fată! COȘBUC, P. I 107. Niște păsări cu capul, cu ciocul și cu aripile de fer; ghearele lor erau încîrligate și mai ascuțite decît ale pisicilor. ISPIRESCU, U. 43. Spate rău încîrligate, Buze mari și lăbărțate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. – Variantă: cîrligát, -ă (SADOVEANU, D. P. 112, SEVASTOS, N. 327, NEGRUZZI, S. I 261) adj.

CÂRLIGÁT, -Ă adj. v. încârligat.

A ÎNCÂRLIGÁ încârlíg tranz. A face să se încârlige. /în + cârlig

încîrlíg, a v. tr. Fac în formă de cîrlig: un băț încîrligat, cînele-șĭ încîrligase coada. V. refl. Mă gheboșesc, mă zgrebulesc. – Ca part., și cîrligat. În Ban. încîrlogesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 încârlígă

încârligá vb., ind. prez. 1 sg. încârlíg, 3 sg. și pl. încârlígă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂRLIGÁT adj. v. încovrigat.

ÎNCÂRLIGÁ vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.

ÎNCÎRLIGA vb. 1. a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

ÎNCÎRLIGAT adj. încolăcit, încovoiat, încovrigat, îndoit. (Coadă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încârligát, -ă, încârligați, -te, adj. – Încrețit, cârlionțat. – Din încârliga.

încârligát, -ă, adj. – Încrețit, cârlionțat. – În- + cârlig + -at.

arată toate definițiile

Intrare: încârligat
încârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârligat
  • ‑ncârligat
  • încârligatul
  • încârligatu‑
  • ‑ncârligatul
  • ‑ncârligatu‑
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligata
  • ‑ncârligata
plural
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligații
  • ‑ncârligații
  • încârligate
  • ‑ncârligate
  • încârligatele
  • ‑ncârligatele
genitiv-dativ singular
  • încârligat
  • ‑ncârligat
  • încârligatului
  • ‑ncârligatului
  • încârligate
  • ‑ncârligate
  • încârligatei
  • ‑ncârligatei
plural
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligaților
  • ‑ncârligaților
  • încârligate
  • ‑ncârligate
  • încârligatelor
  • ‑ncârligatelor
vocativ singular
plural
cârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârligat
  • cârligatul
  • cârligatu‑
  • cârliga
  • cârligata
plural
  • cârligați
  • cârligații
  • cârligate
  • cârligatele
genitiv-dativ singular
  • cârligat
  • cârligatului
  • cârligate
  • cârligatei
plural
  • cârligați
  • cârligaților
  • cârligate
  • cârligatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligare
  • ‑ncârligare
  • încârligat
  • ‑ncârligat
  • încârligatu‑
  • ‑ncârligatu‑
  • încârligând
  • ‑ncârligând
  • încârligându‑
  • ‑ncârligându‑
singular plural
  • încârli
  • ‑ncârli
  • încârligați
  • ‑ncârligați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârlig
  • ‑ncârlig
(să)
  • încârlig
  • ‑ncârlig
  • încârligam
  • ‑ncârligam
  • încârligai
  • ‑ncârligai
  • încârligasem
  • ‑ncârligasem
a II-a (tu)
  • încârligi
  • ‑ncârligi
(să)
  • încârligi
  • ‑ncârligi
  • încârligai
  • ‑ncârligai
  • încârligași
  • ‑ncârligași
  • încârligaseși
  • ‑ncârligaseși
a III-a (el, ea)
  • încârli
  • ‑ncârli
(să)
  • încârlige
  • ‑ncârlige
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligă
  • ‑ncârligă
  • încârligase
  • ‑ncârligase
plural I (noi)
  • încârligăm
  • ‑ncârligăm
(să)
  • încârligăm
  • ‑ncârligăm
  • încârligam
  • ‑ncârligam
  • încârligarăm
  • ‑ncârligarăm
  • încârligaserăm
  • ‑ncârligaserăm
  • încârligasem
  • ‑ncârligasem
a II-a (voi)
  • încârligați
  • ‑ncârligați
(să)
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligarăți
  • ‑ncârligarăți
  • încârligaserăți
  • ‑ncârligaserăți
  • încârligaseți
  • ‑ncârligaseți
a III-a (ei, ele)
  • încârli
  • ‑ncârli
(să)
  • încârlige
  • ‑ncârlige
  • încârligau
  • ‑ncârligau
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligaseră
  • ‑ncârligaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încârligat cârligat

  • 1. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig).
    exemple
    • Pentr-o babă-ncîrligată Pierzi o zi și scapi o fată! COȘBUC, P. I 107.
      surse: DLRLC
    • Niște păsări cu capul, cu ciocul și cu aripile de fer; ghearele lor erau încîrligate și mai ascuțite decît ale pisicilor. ISPIRESCU, U. 43.
      surse: DLRLC
    • Spate rău încîrligate, Buze mari și lăbărțate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încârliga
    surse: DEX '98 DEX '09

încârliga încârligare

  • 1. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia.
    exemple
    • Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67.
      surse: DLRLC
    • Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. SADOVEANU, P. M. 120.
      surse: DLRLC
    • Mi-am încîrligat degetele.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cârlig
    surse: DEX '98 DEX '09