9 definiții pentru încâlceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.

ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.

încâlcea sf [At: GHICA, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: încâlci + eală] 1 Încâlcire (1). 2 (Ccr) Încurcătură. 3-4 Încâlcire (3-4).

ÎNCÎLCEÁLĂ, încîlceli, s. f. Încîlcitură.

încîlceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a încîlci. Lucru încîlcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încâlceálă s. f., g.-d. art. încâlcélii; pl. încâlcéli

încâlceálă s. f., g.-d. art. încâlcélii; pl. încâlcéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂLCEÁLĂ s. 1. v. amestecătură. 2. v. complicație.

ÎNCÎLCEA s. 1. amestecătură, încîlcire, încîlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.) 2. complicație, încurcătură. (S-a ivit o ~ în rezolvarea problemei.)

Intrare: încâlceală
încâlceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâlcea
  • ‑ncâlcea
  • încâlceala
  • ‑ncâlceala
plural
  • încâlceli
  • ‑ncâlceli
  • încâlcelile
  • ‑ncâlcelile
genitiv-dativ singular
  • încâlceli
  • ‑ncâlceli
  • încâlcelii
  • ‑ncâlcelii
plural
  • încâlceli
  • ‑ncâlceli
  • încâlcelilor
  • ‑ncâlcelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încâlceală

etimologie:

  • Încâlci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09