13 definiții pentru încâina încâini


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂINÁ, încăinez, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. [Var.: încâiní vb. IV] – În + câine.

ÎNCÂINÁ, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.

încâinà v. a se încăpățâna: se încâinase și nu vrea să dea inelul ISP. [V. câine].

încâini vr [At: DA ms / V: (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: în- + câine] 1 (Rar) A deveni rău, câinos. 2 A se încăpățâna.

ÎNCÎINÁ, încîinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, cîinos; a se îndîrji, a se încăpățîna. Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108.

încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încâiná/încâiní (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încâineáză/se încâinéște, imperf. 3 sg. se încâiná/se încâineá; conj. prez. 3 se încâinéze/să se încâineáscă

încâiná vb., ind. prez. 1 sg. încâinéz, 3 sg. și pl. încâineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.

A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa

încîina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNRĂI.

Intrare: încâina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâinare
  • ‑ncâinare
  • încâinat
  • ‑ncâinat
  • încâinatu‑
  • ‑ncâinatu‑
  • încâinând
  • ‑ncâinând
  • încâinându‑
  • ‑ncâinându‑
singular plural
  • încâinea
  • ‑ncâinea
  • încâinați
  • ‑ncâinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâinez
  • ‑ncâinez
(să)
  • încâinez
  • ‑ncâinez
  • încâinam
  • ‑ncâinam
  • încâinai
  • ‑ncâinai
  • încâinasem
  • ‑ncâinasem
a II-a (tu)
  • încâinezi
  • ‑ncâinezi
(să)
  • încâinezi
  • ‑ncâinezi
  • încâinai
  • ‑ncâinai
  • încâinași
  • ‑ncâinași
  • încâinaseși
  • ‑ncâinaseși
a III-a (el, ea)
  • încâinea
  • ‑ncâinea
(să)
  • încâineze
  • ‑ncâineze
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâină
  • ‑ncâină
  • încâinase
  • ‑ncâinase
plural I (noi)
  • încâinăm
  • ‑ncâinăm
(să)
  • încâinăm
  • ‑ncâinăm
  • încâinam
  • ‑ncâinam
  • încâinarăm
  • ‑ncâinarăm
  • încâinaserăm
  • ‑ncâinaserăm
  • încâinasem
  • ‑ncâinasem
a II-a (voi)
  • încâinați
  • ‑ncâinați
(să)
  • încâinați
  • ‑ncâinați
  • încâinați
  • ‑ncâinați
  • încâinarăți
  • ‑ncâinarăți
  • încâinaserăți
  • ‑ncâinaserăți
  • încâinaseți
  • ‑ncâinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încâinea
  • ‑ncâinea
(să)
  • încâineze
  • ‑ncâineze
  • încâinau
  • ‑ncâinau
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâinaseră
  • ‑ncâinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinire
  • ‑ncâinire
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitu‑
  • ‑ncâinitu‑
  • încâinind
  • ‑ncâinind
  • încâinindu‑
  • ‑ncâinindu‑
singular plural
  • încâinește
  • ‑ncâinește
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinii
  • ‑ncâinii
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (tu)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
(să)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
  • încâineai
  • ‑ncâineai
  • încâiniși
  • ‑ncâiniși
  • încâiniseși
  • ‑ncâiniseși
a III-a (el, ea)
  • încâinește
  • ‑ncâinește
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâinea
  • ‑ncâinea
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinise
  • ‑ncâinise
plural I (noi)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
(să)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinirăm
  • ‑ncâinirăm
  • încâiniserăm
  • ‑ncâiniserăm
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (voi)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
(să)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâineați
  • ‑ncâineați
  • încâinirăți
  • ‑ncâinirăți
  • încâiniserăți
  • ‑ncâiniserăți
  • încâiniseți
  • ‑ncâiniseți
a III-a (ei, ele)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâineau
  • ‑ncâineau
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâiniseră
  • ‑ncâiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încâina încâini

etimologie:

  • În + câine
    surse: DEX '98 DEX '09