2 intrări
18 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înaripare sf [At: DA ms / Pl: ~pări / E: înaripa] 1 Înzestrarea unei ființe sau a unui obiect cu aripi. 2 (Fig) Avântare. 3 Însuflețire.
ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aripá [At: BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~péz / E: aripă] 1 vt A împușca o pasăre în aripă. 2 vt A înaripa. 3 vr (Rar) A-și lua zborul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înaripa [At: MARDARIE, L 3042 / V: (înv; cscj) ~pi / S și: înna~ / Pzi: ~pez / E: în- + aripă] 1 vt A înzestra pe cineva sau un obiect cu aripi. 2 vr (Șfg) A-și lua avânt. 3 vt (Fig) A da avânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ARIPÁ vb. I v. înaripa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Tranz. (În limbaj poetic) A da avînt, a însufleți. Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73. ♦ Refl. A prinde aripi, a-și lua avînt. Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100. Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272. – Variantă: aripá vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNARIPÁ ~éz tranz. poet. (persoane) A face să se înaripeze. /în + aripă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNARIPÁ mă ~éz intranz. poet. (despre persoane) A fi cuprins de avânt creator; a prinde aripi. /în + aripă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aripà v. a-și lua sborul: p’al lor car de roze s’aripează fragedele zori BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înaripà v. 1. a căpăta aripi: calul se ’naripă BOL.; 2. fig. a se avânta: atunci se ’naripeăzâ neîmpăcatu-mi dor AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aripésc (mă) v. refl. Bibl. (Cdr.). Îmĭ întind laturile unindu-mă cu laturile vecine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aripéz, V. înaripez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înaripéz și aripéz v. tr. Daŭ aripĭ, pun aripĭ, înzestrez cu aripĭ. – Vechĭ și întraripéz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!înaripá (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înaripeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înaripá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înaripéz, 3 sg. și pl. înaripeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎNARIPÁ vb. (rar) a întraripa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNARIPA vb. (rar) a întraripa.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: î-na-ri-pa, în-a-ri-pa
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înaripa înaripat aripa
- exemple
- Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100.surse: DLRLC
- Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272.surse: DLRLC
- exemple
- Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- În + aripăsurse: DEX '09