4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înainta [At: DRĂGHICI. R 276/10 / V: (cscj) ~ti, (înv) nainta / S și: înn~ / Pzi: ~tez / E: înainte] 1 vi A merge înainte în spațiu Si: a avansa (1-3). 2 vi A se întinde. 3 vi (Fig.) A progresa. 4 vi (Fig) A merge înainte în timp Si: a se desfășura. 5 vi (Fig; d. ceas) A merge foarte repede. 6-7 vtf (Rar) A face pe cineva sau ceva (să se dezvolte sau) să progreseze. 8-9 vti (A ridica pe cineva sau) a fi ridicat într-o funcție mai importantă. 10 vt (Fig) A expedia. 11-12 vt (Spc) A expedia sau a prezenta celor în drept un act, o petiție, o lucrare administrativă. 13 vt (Fig; d. o idee, o opinie, etc.) A exprima. 14 vt (Înv) A avansa o sumă de bani. 15 vi (Fig; d. oameni; îe) A ~ în vârstă A îmbătrâni.

înaintaș, ~ă [At: C. NEGRUZZI, S. I, 37 / V: (înv) na~, năi~ / S și: înn~ / Pl: ~i, ~e / E: înainte + -aș] 1 a Care merge înainte. 2 a Care este în față. 3-4 smf, a (D. animale de tracțiune) înhămat înaintea rotașilor. 5 sm (Fig) Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora Si: precursor. 6 sm (Spt) Jucător din linia de atac a unei echipe Si: atacant (17). 7 sm (Arg; iuz) Hoț intrat în slujba poliției. 8 smp (Arg) Ochelari (1).

nainta[1] v vz înainta modificată

  1. În original, incorect: naintă LauraGellner

ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.

ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.

ÎNAINTÁȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintáș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

ÎNAINTÁȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintáș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

NAINTÁȘ, -Ă adj. v. înaintaș.

NAINTÁȘ, -Ă adj. v. înaintaș.

ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte, a se mișca spre cineva sau ceva; a avansa. Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526. Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317. ◊ Fig. Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. ◊ (Poetic) Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215. ◊ Refl. (Rar) Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122. Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. id. P. P. 131. ♦ A merge înainte (în timp), a se desfășura. Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173. ◊ Expr. A înainta în vîrstă = a îmbătrîni. 2. Intranz. Fig. A merge mai departe pe calea dezvoltării; a progresa. Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91. 3. Tranz. (Cu privire la persoane) A ridica în grad, într-o funcție mai importantă; a avansa. La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298. 4. Tranz. (Cu privire la acte, petiții, lucrări administrative etc.) A expedia, a trimite. Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307. 5. Tranz. (Învechit, cu privire la o sumă de bani) A da înainte, a plăti cu anticipație. Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.

ÎNAINTÁȘ1, înaintași, s. m. 1. Persoană care prin activitatea sa sau prin lucrările sale a pregătit activitatea altora; precursor. Într-unul din rarele momente, cînd acest scriitor vorbește despre el însuși, l-am auzit spunînd că înaintașii săi literari sînt Ion Neculce și Creangă. IBRĂILEANU, S. 27. Urmează și tu pe frumoasa cale ce înaintașii tăi ți-au deschis. CARAGIALE, S. U. 96. 2. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc., al cărui rol este în special să înainteze spre poarta adversă și să înscrie puncte.

ÎNAINTÁȘ2, -Ă, înaintași, -e, adj. 1. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai) Înhămat înaintea rotașilor. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta, să se ferească parcă de primejdie. REBREANU, R. I 215. Se obișnuiește, pe lîngă doi boi, să se pună și un cal înaintaș, la vargă, înhămat c-o gură de ham. PAMFILE, A. R. 40. ◊ (Substantivat) Se auzea... glasul lui strigînd la înaintaș. D. ZAMFIRESCU, R. 240. 2. (Rar) Care merge înainte, care e în față. – Variantă: naintáș,-ă (NEGRUZZI, S. I 37) adj.

NAINTÁȘ, -Ă adj. v. înaintaș2.

A ÎNAINTÁ ~éz 1. intranz. 1) A se mișca înainte (în spațiu și în timp); a avansa. Vehiculul ~ează.~ în vârstă a îmbătrâni. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a avansa; a propăși; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la învățătură. 3) (despre peninsule, proeminențe etc.) A ieși în afară, formând un relief; a fi în relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce în ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treaptă superioară (într-un post, într-un grad științific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica într-un post sau în grad mai înalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoștința publică; a pune în circulație; a emite; a preconiza. 4) înv. (sume de bani) A plăti cu anticipație. /Din înainte

ÎNAINTÁȘ1 ~ă (~i, ~e) 1) înv. (despre animale de tracțiune) Care este înhămat înaintea rotașilor. 2) rar Care este situat înaintea altora. /înainte + suf. ~aș

ÎNAINTÁȘ2 ~i m. 1) Persoană care, prin activitatea sa, creează condiții necesare pentru alții; precursor. 2) sport Jucător care face parte din linia de atac a unei echipe (de fotbal, hochei etc.); atacant. /înainte + suf. ~aș

înaintà v. 1. a merge înainte; fig. a înainta în vărstă; 2. a progresa: a înainta în studiu; 3. a avansa: a înainta în magistratură; 4. a prezenta, a adresa: a înainta o hârtie.

înaintaș m. care merge înainte: cal înaintaș. ║ m. predecesor

naintaș a. și m. înaintaș: naintașii trecuse [!] apa prin vad OD.

înaintáș, -ă adj. și s. Care e înaintea altuĭa, precedent, precursor: Ipocrate a fost înaintașu medicilor. Caĭ înaintașĭ, înhămațĭ cîte doĭ uniĭ înaintea altora (fr. à la Daumont). V. bulziș.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).

înaintéz v. tr. Merg în ainte: armata a înaintat în țară străină. Fig. Progresez: a înainta în etate, în lucru, în studiŭ. Mă înalț în grad: acest ofițer a înaintat răpede. V. tr. Duc în ainte: Înaintez lucrările. Prezent, adresez: înaintez o hîrtie ministeruluĭ. Fig. Înalț în grad. – Fals avansez (dr. avancer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înaintá (a ~) (-na-in-) vb., ind. prez. 3 înainteáză

arată toate definițiile

Intrare: înaintași
înaintași substantiv masculin
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
genitiv-dativ singular
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
vocativ singular
plural
Intrare: înainta
  • silabație: î-na-in-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintare
  • ‑naintare
  • înaintat
  • ‑naintat
  • înaintatu‑
  • ‑naintatu‑
  • înaintând
  • ‑naintând
  • înaintându‑
  • ‑naintându‑
singular plural
  • înaintea
  • ‑naintea
  • înaintați
  • ‑naintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaintez
  • ‑naintez
(să)
  • înaintez
  • ‑naintez
  • înaintam
  • ‑naintam
  • înaintai
  • ‑naintai
  • înaintasem
  • ‑naintasem
a II-a (tu)
  • înaintezi
  • ‑naintezi
(să)
  • înaintezi
  • ‑naintezi
  • înaintai
  • ‑naintai
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintaseși
  • ‑naintaseși
a III-a (el, ea)
  • înaintea
  • ‑naintea
(să)
  • înainteze
  • ‑nainteze
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintă
  • ‑naintă
  • înaintase
  • ‑naintase
plural I (noi)
  • înaintăm
  • ‑naintăm
(să)
  • înaintăm
  • ‑naintăm
  • înaintam
  • ‑naintam
  • înaintarăm
  • ‑naintarăm
  • înaintaserăm
  • ‑naintaserăm
  • înaintasem
  • ‑naintasem
a II-a (voi)
  • înaintați
  • ‑naintați
(să)
  • înaintați
  • ‑naintați
  • înaintați
  • ‑naintați
  • înaintarăți
  • ‑naintarăți
  • înaintaserăți
  • ‑naintaserăți
  • înaintaseți
  • ‑naintaseți
a III-a (ei, ele)
  • înaintea
  • ‑naintea
(să)
  • înainteze
  • ‑nainteze
  • înaintau
  • ‑naintau
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintaseră
  • ‑naintaseră
Intrare: înaintaș (adj.)
înaintaș1 (adj.) adjectiv
  • silabație: î-na-in-taș
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașul
  • înaintașu‑
  • ‑naintașul
  • ‑naintașu‑
  • înaintașă
  • ‑naintașă
  • înaintașa
  • ‑naintașa
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașele
  • ‑naintașele
genitiv-dativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașului
  • ‑naintașului
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașei
  • ‑naintașei
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașelor
  • ‑naintașelor
vocativ singular
plural
naintaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naintaș
  • naintașul
  • naintașu‑
  • naintașă
  • naintașa
plural
  • naintași
  • naintașii
  • naintașe
  • naintașele
genitiv-dativ singular
  • naintaș
  • naintașului
  • naintașe
  • naintașei
plural
  • naintași
  • naintașilor
  • naintașe
  • naintașelor
vocativ singular
plural
Intrare: înaintaș (s.m.)
  • silabație: î-na-in-taș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașul
  • înaintașu‑
  • ‑naintașul
  • ‑naintașu‑
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
genitiv-dativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașului
  • ‑naintașului
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
vocativ singular
  • înaintașule
  • ‑naintașule
  • înaintașe
  • ‑naintașe
plural
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naintaș
  • naintașul
  • naintașu‑
plural
  • naintași
  • naintașii
genitiv-dativ singular
  • naintaș
  • naintașului
plural
  • naintași
  • naintașilor
vocativ singular
  • naintașule
  • naintașe
plural
  • naintașilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înainta înaintare înaintat înaintit

  • 1. intranzitiv A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avansa 8 exemple
    exemple
    • Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526.
      surse: DLRLC
    • Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
    • Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
    • Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317.
      surse: DLRLC
    • figurat Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC
    • poetic Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. ALECSANDRI, P. P. 131.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298.
      surse: DLRLC
    • 3.1. intranzitiv A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. tranzitiv A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: da (verb) expedia trimite un exemplu
    exemple
    • Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv învechit A avansa o sumă de bani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • înainte
    surse: DEX '09 DEX '98

înaintaș (adj.) naintaș

  • 1. adesea substantivat (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai) Înhămat înaintea rotașilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta, să se ferească parcă de primejdie. REBREANU, R. I 215.
      surse: DLRLC
    • Se obișnuiește, pe lîngă doi boi, să se pună și un cal înaintaș, la vargă, înhămat c-o gură de ham. PAMFILE, A. R. 40.
      surse: DLRLC
    • Se auzea... glasul lui strigînd la înaintaș. D. ZAMFIRESCU, R. 240.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Care merge înainte, care este în față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Înainte + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09

înaintaș, -ă (persoană) înaintaș înaintașă naintaș naintașă

  • 1. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: precursor 2 exemple
    exemple
    • Într-unul din rarele momente, cînd acest scriitor vorbește despre el însuși, l-am auzit spunînd că înaintașii săi literari sînt Ion Neculce și Creangă. IBRĂILEANU, S. 27.
      surse: DLRLC
    • Urmează și tu pe frumoasa cale ce înaintașii tăi ți-au deschis. CARAGIALE, S. U. 96.
      surse: DLRLC
  • 2. sport Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: atacant, -ă

etimologie:

  • Înainte + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09