2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

înținat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 17 / V: ~țân~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțina] (Reg) 1 (D. obiecte) Care se susține cu greutate, fiind gata să se prăbușească. 2 Care este rezemat ușor. 3 (Înv; d. copaci) Tăiat astfel încât să atârne de trunchi. 4 (D. ușă) Întredeschisă. 5 (D. persoane) Care se ține drept cu mare greutate. 6-7 (Reparat sau) construit nu prea solid. 8 (D. ființe) Gata să se năpustească asupra cuiva. 9 (Pex) Pregătit să... 10 Aspru. 11 Care se supără repede. 12 (Buc) Agresiv. 13 Care este pus pe ceartă. 14 Cu toane. 15 (Reg) Încăpățânat. 16 (Reg) Mândru. 17 (Reg) Alintat.

ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Regional, despre obiecte) Care abia se susține, slab sprijinit, gata să cadă. Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. Valul năprasnic dărimă un părete abia înținat. id. V. F. 110. Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29.

înținat a. Mold. puțin sprijinit, gata să cază: o leasă de nuiele numai înținată CR. [Origină necunoscută].

înținát, -ă adj. (d. înținez). Est. Prins (legat, fixat) puțin și gata să cadă: un copac numaĭ înținat. Fig. Pornit, gata de atac orĭ de a te lăsa în prada pasiuniĭ: mă uĭtam înținat (VR. 1923, 4, 22).

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

înțina [At: URECHE, ap. LET. I, 138/25 / Pzi: ~nez, (reg) înțin / E: ml *(in)-tenuare] (Reg) 1 vt A așeza un lucru încât abia să se țină drept. 2 vt A sprijini slab ca să poată cădea ușor. 3 vt (Spc) A tăia un copac, dar nu de tot, astfel încât acesta să mai atârne ușor de trunchi. 4 vt A lăsa ușa întredeschisă. 5 vr A sta drept cu mare greutate. 6-7 vt (A repara sau) a construi ceva nu prea solid. 8 vr A se făli. 9 vr A se încăpățâna.

țina[1] v vz înțina

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ținat, ~ă[1] a vz înținat

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Regional) A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. (Refl. pas.) Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400.

A ÎNȚINÁ ~éz tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare

înținéz v. tr. (lat. tĕnuare, a supția, d. tĕnuis, supțire. V. atenuĭez). Est. Fixez puțin așa în cît să cadă cînd va fi atins: a înțina un pod ca să se prăbușească la trecerea dușmanilor. – Și aținez în Trans.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înținá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înțineáză

înținá vb., ind. prez. 1 sg. înținéz, 3 sg. și pl. înțineáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înținá (înținéz, át), vb.1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înținá, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.

Intrare: înținat
înținat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatul
  • înținatu‑
  • ‑nținatul
  • ‑nținatu‑
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținata
  • ‑nținata
plural
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținații
  • ‑nținații
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatele
  • ‑nținatele
genitiv-dativ singular
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatului
  • ‑nținatului
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatei
  • ‑nținatei
plural
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținaților
  • ‑nținaților
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatelor
  • ‑nținatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înțina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținare
  • ‑nținare
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatu‑
  • ‑nținatu‑
  • înținând
  • ‑nținând
  • înținându‑
  • ‑nținându‑
singular plural
  • înținea
  • ‑nținea
  • înținați
  • ‑nținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înținez
  • ‑nținez
(să)
  • înținez
  • ‑nținez
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (tu)
  • înținezi
  • ‑nținezi
(să)
  • înținezi
  • ‑nținezi
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținași
  • ‑nținași
  • înținaseși
  • ‑nținaseși
a III-a (el, ea)
  • înținea
  • ‑nținea
(să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înțina
  • ‑nțina
  • înțină
  • ‑nțină
  • înținase
  • ‑nținase
plural I (noi)
  • înținăm
  • ‑nținăm
(să)
  • înținăm
  • ‑nținăm
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținarăm
  • ‑nținarăm
  • înținaserăm
  • ‑nținaserăm
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (voi)
  • înținați
  • ‑nținați
(să)
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținarăți
  • ‑nținarăți
  • înținaserăți
  • ‑nținaserăți
  • înținaseți
  • ‑nținaseți
a III-a (ei, ele)
  • înținea
  • ‑nținea
(să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înținau
  • ‑nținau
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținaseră
  • ‑nținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înținat

  • 1. regional Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558.
      surse: DLRLC
    • Valul năprasnic dărîmă un părete abia înținat. SADOVEANU, V. F. 110.
      surse: DLRLC
    • Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înțina
    surse: DEX '09 DEX '98

înțina înținare înținat

  • 1. regional A sprijini slab (ca să poată cădea ușor).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab.
    exemple
    • reflexiv pasiv Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400.
      surse: DLRLC

etimologie: