2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚESÁT, -Ă, înțesați, -te, adj. Înghesuit, îndesat; plin, ticsit. – V. înțesa.

ÎNȚESÁT, -Ă, înțesați, -te, adj. Înghesuit, îndesat; plin, ticsit. – V. înțesa.

înțesat, ~ă a [At: PĂSCULESCU, L. P., ap. DA / V: ~sit / Pl: ~ați, ~e / E: înțesa] 1 Împletit foarte strâns. 2 Amestecat prin intercalare. 3 Umplut prin îngrămădire. 4 Îngrămădit într-un spațiu redus Si: îndesat, ticsit. 5 (Fig) Întețit.

înțesat a. plin, îndesat. [Origină necunoscută].

ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A vârî, a băga o cantitate mare într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”.

înțesa [At: PISCUPESCU, O. 69/6 / V: (cscj) ~si / Pzi: es și (înv) ~sez / E: ns cf lat intexo,-are, slv честь] 1 vt A împleti foarte strâns. 2-3 vtr A (se) intercala. 4 vt A îngrămădi într-un spațiu redus Si: a ticsi, a îndesa. 5 vr (Fig) A se înteți. 6-7 vtr A (se) umple prin îngrămădire.

ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A vârî, a băga într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”.

ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A umple tare, a îngrămădi (o cantitate mare) într-un loc limitat; a îmbîcsi. V. îndesa, ticsi. Două cergi grosolane, înțesate cu fire de fîn. DUMITRIU, N. 151. Străzile din centru erau înțesate, abia puteai răzbate. SADOVEANU, O. VI 477. Peronul gării... este înțesat de lume. CARAGIALE, N. S. 61. ◊ Refl. pas. La fiecare oprire, vagoanele acelea se înțesau mai tare, urcau soldați cu mantale ude. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/1. ♦ Refl. A deveni mai des, a se îndesi; a crește în intensitate. (Fig.) Tusea aceea de uriaș se înțesa și obuzele cădeau unul după altul. CAMILAR, N. I 55.

A ÎNȚESÁ înțés tranz. 1) rar (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui; a îmbulzi; a bâcși. 2) (recipiente) A umple până la refuz. /<lat. intexare

înțés, a v. tr. (Se conj. ca îndes). Vest. Umplu, îmbîcsesc. V. refl. Mă umplu, mă îmbîcsesc: covoru s’a înțesat de praf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțesá (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeásă; conj. prez. 3 înțése

înțesá vb., ind. prez. 1 sg. înțés, 3 sg. și pl. înțeásă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚESÁT adj. 1. împânzit, plin, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~.) 2. v. doldora.

ÎNȚESAT adj. 1. împînzit, plin, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~.) 2. doldora, încărcat, îndesat, plin, ticsit. (~ de...)

ÎNȚESÁ vb. a (se) împânzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de oameni.)

ÎNȚESA vb. a (se) împînzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de oameni.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înțesá (înțés, înțesát), vb. – A umple, a ticsi, a îndesa. Lat. incessare, „a invada, a pătrunde”, intensiv de la incedĕre. Rezultatul normal, *incesa, a suferit o disimulație c..sț..s, ca în cesalățesală; și, apropiat astfel fonetic de țese, a căpătat un sens confuz secundar de „a se amesteca”, cf. DAR. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; Țicăloiu, ZRPh., XLI, 589); din lat. *intexare în loc de intexĕre (Pușcariu, Dacor., IV, 705; DAR), bazat pe sensul secundar menționat, care nu ajunge pentru a explica semantismul, din lat. *insitiare (Giuglea, Dacor., II, 823); din lat. *insatiātus, printr-o metateză de la *însățat (Pascu, Arch. Rom., VIII, 556); de la *înțesta, bazat pe țeastă „vîrf, culme” (Iordan, BF, II, 198).

Intrare: înțesat
înțesat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțesat
  • ‑nțesat
  • înțesatul
  • înțesatu‑
  • ‑nțesatul
  • ‑nțesatu‑
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesata
  • ‑nțesata
plural
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesații
  • ‑nțesații
  • înțesate
  • ‑nțesate
  • înțesatele
  • ‑nțesatele
genitiv-dativ singular
  • înțesat
  • ‑nțesat
  • înțesatului
  • ‑nțesatului
  • înțesate
  • ‑nțesate
  • înțesatei
  • ‑nțesatei
plural
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesaților
  • ‑nțesaților
  • înțesate
  • ‑nțesate
  • înțesatelor
  • ‑nțesatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înțesa
verb (VT68)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesare
  • ‑nțesare
  • înțesat
  • ‑nțesat
  • înțesatu‑
  • ‑nțesatu‑
  • înțesând
  • ‑nțesând
  • înțesându‑
  • ‑nțesându‑
singular plural
  • înțea
  • ‑nțea
  • înțesați
  • ‑nțesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțes
  • ‑nțes
(să)
  • înțes
  • ‑nțes
  • înțesam
  • ‑nțesam
  • înțesai
  • ‑nțesai
  • înțesasem
  • ‑nțesasem
a II-a (tu)
  • înțeși
  • ‑nțeși
(să)
  • înțeși
  • ‑nțeși
  • înțesai
  • ‑nțesai
  • înțesași
  • ‑nțesași
  • înțesaseși
  • ‑nțesaseși
a III-a (el, ea)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțese
  • ‑nțese
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesă
  • ‑nțesă
  • înțesase
  • ‑nțesase
plural I (noi)
  • înțesăm
  • ‑nțesăm
(să)
  • înțesăm
  • ‑nțesăm
  • înțesam
  • ‑nțesam
  • înțesarăm
  • ‑nțesarăm
  • înțesaserăm
  • ‑nțesaserăm
  • înțesasem
  • ‑nțesasem
a II-a (voi)
  • înțesați
  • ‑nțesați
(să)
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesarăți
  • ‑nțesarăți
  • înțesaserăți
  • ‑nțesaserăți
  • înțesaseți
  • ‑nțesaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțese
  • ‑nțese
  • înțesau
  • ‑nțesau
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesaseră
  • ‑nțesaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțesat

etimologie:

  • vezi înțesa
    surse: DEX '09 DEX '98

înțesa înțesare înțesat

  • 1. A vârî, a băga o cantitate mare într-un spațiu redus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ticsi îmbâcsi îndesa 4 exemple
    exemple
    • Două cergi grosolane, înțesate cu fire de fîn. DUMITRIU, N. 151.
      surse: DLRLC
    • Străzile din centru erau înțesate, abia puteai răzbate. SADOVEANU, O. VI 477.
      surse: DLRLC
    • Peronul gării... este înțesat de lume. CARAGIALE, N. S. 61.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv La fiecare oprire, vagoanele acelea se înțesau mai tare, urcau soldați cu mantale ude. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A se înteți.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înteți un exemplu
      exemple
      • Tusea aceea de uriaș se înțesa și obuzele cădeau unul după altul. CAMILAR, N. I 55.
        surse: DLRLC
      • diferențiere A deveni mai des, a se îndesi; a crește în intensitate.
        surse: DLRLC sinonime: îndesi

etimologie: