3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înălbit2, ~ă a [At: DA / V: (îvp) nălbit / Pl: ~iți, ~e / E: înălbi] 1 Care își schimbă culoarea în mai alb. 2 Vopsit în alb. 3 Decolorat2. 4 (Pop) Fardat2. 5 (Rar) Încărunțit2. 6 (Fig) Curățat2 .

înălbit1 sn [At: DA / V: (îvp) nălbit / Pl: ~uri / E: înălbi] 1-3 Înălbire (1-3). 4 Fardare. 5 Decolorare. 6 (Rar) Încărunțire. 7 (Fig) Curățare. 8 Înălbire (8).

ÎNĂLBÍT1 s. n. Faptul de a (se) înălbi; înălbire. – V. înălbi.

ÎNĂLBÍT2, -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit2. [Var.: (reg.) nălbít, -ă adj.] – V. înălbi.

ÎNĂLBÍT2, -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit2. [Var.: (reg.) nălbít, -ă adj.] – V. înălbi.

ÎNĂLBÍT1 s. n. Faptul de a înălbi; înălbire. – V. înălbi.

ÎNĂLBÍT2, -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit2. Ca pe o tîmplă înălbită... se zăresc zăpezile. BOGZA, C. O. 45. Pe cîmpia înălbită, netedă, strălucitoare, Se văd insule de codri. ALECSANDRI, P. A. 114. – Variantă: nălbít, -ă (DELAVRANCEA, S. 33) adj.

ÎNĂLBÍT1 s. n. Faptul de a înălbi. Înălbitul pînzei.

înălbi [At: BELDIMAN, V. P. I, 82/4 / V: (îvp) nălbi / Pzi: ~besc / E: în- + albi] 1-4 vir A deveni (mai) alb. 5-6 vtr (Pop) A (se) farda. 7 vt A vopsi în alb. 8 vt A decolora. 9 vi (Rar) A încărunți. 10-11 vtr (Fig) A (se) curăța. 12-13 vtr (Fig) A (se) purifica de păcate.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbí vb. IV] – În + albi.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbí vb. IV] – În + albi.

NĂLBÍ vb. IV v. înălbi.

NĂLBÍT, -Ă adj. v. înălbit2.

NĂLBÍT, -Ă adj. v. înălbit2.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, inălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. ♦ Intranz. (Rar) A deveni alb, a părea alb. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58. – Variantă: nălbí (DELAVRANCEA, S. 165) vb. IV.

NĂLBÍT, -Ă adj. v. înălbit.

A SE ÎNĂLBÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoarea albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți.1 s-au ~it tâmplele. /în + a albi

A ÎNĂLBÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. ~ rufele. 2. intranz. pop. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. [Sil. în-ăl-] /în + a albi

înălbi v. 1. a albi: câte oase au înălbit! POP.; 2. a se face alb: se înălbi ca ceara. [Lat INALBESCERE]. V. nălbi.

nălbì v. 1. a înălbi; 2. a albi pânza.

albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).

arată toate definițiile

Intrare: înălbit (adj.)
înălbit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: î-năl-bit, în-ăl-bit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălbit
  • ‑nălbit
  • înălbitul
  • înălbitu‑
  • ‑nălbitul
  • ‑nălbitu‑
  • înălbi
  • ‑nălbi
  • înălbita
  • ‑nălbita
plural
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
  • înălbiții
  • ‑nălbiții
  • înălbite
  • ‑nălbite
  • înălbitele
  • ‑nălbitele
genitiv-dativ singular
  • înălbit
  • ‑nălbit
  • înălbitului
  • ‑nălbitului
  • înălbite
  • ‑nălbite
  • înălbitei
  • ‑nălbitei
plural
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
  • înălbiților
  • ‑nălbiților
  • înălbite
  • ‑nălbite
  • înălbitelor
  • ‑nălbitelor
vocativ singular
plural
nălbit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălbit
  • nălbitul
  • nălbitu‑
  • nălbi
  • nălbita
plural
  • nălbiți
  • nălbiții
  • nălbite
  • nălbitele
genitiv-dativ singular
  • nălbit
  • nălbitului
  • nălbite
  • nălbitei
plural
  • nălbiți
  • nălbiților
  • nălbite
  • nălbitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înălbit (s.n.)
  • silabație: î-năl-bit, în-ăl-bit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălbit
  • ‑nălbit
  • înălbitul
  • înălbitu‑
  • ‑nălbitul
  • ‑nălbitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înălbit
  • ‑nălbit
  • înălbitului
  • ‑nălbitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înălbi
  • silabație: î-năl-bi, în-ăl-bi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înălbi
  • ‑nălbi
  • înălbire
  • ‑nălbire
  • înălbit
  • ‑nălbit
  • înălbitu‑
  • ‑nălbitu‑
  • înălbind
  • ‑nălbind
  • înălbindu‑
  • ‑nălbindu‑
singular plural
  • înălbește
  • ‑nălbește
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înălbesc
  • ‑nălbesc
(să)
  • înălbesc
  • ‑nălbesc
  • înălbeam
  • ‑nălbeam
  • înălbii
  • ‑nălbii
  • înălbisem
  • ‑nălbisem
a II-a (tu)
  • înălbești
  • ‑nălbești
(să)
  • înălbești
  • ‑nălbești
  • înălbeai
  • ‑nălbeai
  • înălbiși
  • ‑nălbiși
  • înălbiseși
  • ‑nălbiseși
a III-a (el, ea)
  • înălbește
  • ‑nălbește
(să)
  • înălbească
  • ‑nălbească
  • înălbea
  • ‑nălbea
  • înălbi
  • ‑nălbi
  • înălbise
  • ‑nălbise
plural I (noi)
  • înălbim
  • ‑nălbim
(să)
  • înălbim
  • ‑nălbim
  • înălbeam
  • ‑nălbeam
  • înălbirăm
  • ‑nălbirăm
  • înălbiserăm
  • ‑nălbiserăm
  • înălbisem
  • ‑nălbisem
a II-a (voi)
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
(să)
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
  • înălbeați
  • ‑nălbeați
  • înălbirăți
  • ‑nălbirăți
  • înălbiserăți
  • ‑nălbiserăți
  • înălbiseți
  • ‑nălbiseți
a III-a (ei, ele)
  • înălbesc
  • ‑nălbesc
(să)
  • înălbească
  • ‑nălbească
  • înălbeau
  • ‑nălbeau
  • înălbi
  • ‑nălbi
  • înălbiseră
  • ‑nălbiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nălbi
  • nălbire
  • nălbit
  • nălbitu‑
  • nălbind
  • nălbindu‑
singular plural
  • nălbește
  • nălbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nălbesc
(să)
  • nălbesc
  • nălbeam
  • nălbii
  • nălbisem
a II-a (tu)
  • nălbești
(să)
  • nălbești
  • nălbeai
  • nălbiși
  • nălbiseși
a III-a (el, ea)
  • nălbește
(să)
  • nălbească
  • nălbea
  • nălbi
  • nălbise
plural I (noi)
  • nălbim
(să)
  • nălbim
  • nălbeam
  • nălbirăm
  • nălbiserăm
  • nălbisem
a II-a (voi)
  • nălbiți
(să)
  • nălbiți
  • nălbeați
  • nălbirăți
  • nălbiserăți
  • nălbiseți
a III-a (ei, ele)
  • nălbesc
(să)
  • nălbească
  • nălbeau
  • nălbi
  • nălbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înălbit (adj.) nălbit

  • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ca pe o tîmplă înălbită... se zăresc zăpezile. BOGZA, C. O. 45.
      surse: DLRLC
    • Pe cîmpia înălbită, netedă, strălucitoare, Se văd insule de codri. ALECSANDRI, P. A. 114.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înălbi
    surse: DEX '09

înălbit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) înălbi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înălbire un exemplu
    exemple
    • Înălbitul pânzei.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înălbi
    surse: DEX '98 DEX '09

înălbi nălbi

  • 1. A face să devină alb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albi (verb) bili (vb.) antonime: înnegri 2 exemple
    exemple
    • [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331.
      surse: DLRLC
    • Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. EMINESCU, O. I 202.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv reflexiv rar A deveni alb, a părea alb.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + albi
    surse: DEX '98 DEX '09