2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.

ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstrí vb. IV] – În + albăstri.

ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstrí vb. IV] – În + albăstri.

ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni albastru; p. ext. a se învineți (de mînie). Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. 2. A albăstri (3). (Atestat în forma înalbăstri) De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: înalbăstrí vb. IV.

A SE ÎNĂLBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânăt (de mânie); a se învineți. /în + a albastri

A ÎNĂLBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se înălbăstrească; a face să fie albastru. /în + a albastri


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înălbăstrí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstrésc, imperf. 3 sg. înălbăstreá; conj. prez. 3 înălbăstreáscă

înălbăstrí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstrésc, imperf. 3 sg. înălbăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbăstreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂLBĂSTRÍ vb. v. albăstri.

ÎNĂLBĂSTRI vb. a (se) albăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (A ~ un obiect cu vopsea.)

Intrare: înălbăstrit
înălbăstrit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălbăstrit
  • ‑nălbăstrit
  • înălbăstritul
  • înălbăstritu‑
  • ‑nălbăstritul
  • ‑nălbăstritu‑
  • înălbăstri
  • ‑nălbăstri
  • înălbăstrita
  • ‑nălbăstrita
plural
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
  • înălbăstriții
  • ‑nălbăstriții
  • înălbăstrite
  • ‑nălbăstrite
  • înălbăstritele
  • ‑nălbăstritele
genitiv-dativ singular
  • înălbăstrit
  • ‑nălbăstrit
  • înălbăstritului
  • ‑nălbăstritului
  • înălbăstrite
  • ‑nălbăstrite
  • înălbăstritei
  • ‑nălbăstritei
plural
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
  • înălbăstriților
  • ‑nălbăstriților
  • înălbăstrite
  • ‑nălbăstrite
  • înălbăstritelor
  • ‑nălbăstritelor
vocativ singular
plural
Intrare: înălbăstri
  • silabație: î-năl-băs-tri, în-ăl-băs-tri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înălbăstri
  • ‑nălbăstri
  • înălbăstrire
  • ‑nălbăstrire
  • înălbăstrit
  • ‑nălbăstrit
  • înălbăstritu‑
  • ‑nălbăstritu‑
  • înălbăstrind
  • ‑nălbăstrind
  • înălbăstrindu‑
  • ‑nălbăstrindu‑
singular plural
  • înălbăstrește
  • ‑nălbăstrește
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înălbăstresc
  • ‑nălbăstresc
(să)
  • înălbăstresc
  • ‑nălbăstresc
  • înălbăstream
  • ‑nălbăstream
  • înălbăstrii
  • ‑nălbăstrii
  • înălbăstrisem
  • ‑nălbăstrisem
a II-a (tu)
  • înălbăstrești
  • ‑nălbăstrești
(să)
  • înălbăstrești
  • ‑nălbăstrești
  • înălbăstreai
  • ‑nălbăstreai
  • înălbăstriși
  • ‑nălbăstriși
  • înălbăstriseși
  • ‑nălbăstriseși
a III-a (el, ea)
  • înălbăstrește
  • ‑nălbăstrește
(să)
  • înălbăstrească
  • ‑nălbăstrească
  • înălbăstrea
  • ‑nălbăstrea
  • înălbăstri
  • ‑nălbăstri
  • înălbăstrise
  • ‑nălbăstrise
plural I (noi)
  • înălbăstrim
  • ‑nălbăstrim
(să)
  • înălbăstrim
  • ‑nălbăstrim
  • înălbăstream
  • ‑nălbăstream
  • înălbăstrirăm
  • ‑nălbăstrirăm
  • înălbăstriserăm
  • ‑nălbăstriserăm
  • înălbăstrisem
  • ‑nălbăstrisem
a II-a (voi)
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
(să)
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
  • înălbăstreați
  • ‑nălbăstreați
  • înălbăstrirăți
  • ‑nălbăstrirăți
  • înălbăstriserăți
  • ‑nălbăstriserăți
  • înălbăstriseți
  • ‑nălbăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • înălbăstresc
  • ‑nălbăstresc
(să)
  • înălbăstrească
  • ‑nălbăstrească
  • înălbăstreau
  • ‑nălbăstreau
  • înălbăstri
  • ‑nălbăstri
  • înălbăstriseră
  • ‑nălbăstriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înalbăstri
  • ‑nalbăstri
  • înalbăstrire
  • ‑nalbăstrire
  • înalbăstrit
  • ‑nalbăstrit
  • înalbăstritu‑
  • ‑nalbăstritu‑
  • înalbăstrind
  • ‑nalbăstrind
  • înalbăstrindu‑
  • ‑nalbăstrindu‑
singular plural
  • înalbăstrește
  • ‑nalbăstrește
  • înalbăstriți
  • ‑nalbăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înalbăstresc
  • ‑nalbăstresc
(să)
  • înalbăstresc
  • ‑nalbăstresc
  • înalbăstream
  • ‑nalbăstream
  • înalbăstrii
  • ‑nalbăstrii
  • înalbăstrisem
  • ‑nalbăstrisem
a II-a (tu)
  • înalbăstrești
  • ‑nalbăstrești
(să)
  • înalbăstrești
  • ‑nalbăstrești
  • înalbăstreai
  • ‑nalbăstreai
  • înalbăstriși
  • ‑nalbăstriși
  • înalbăstriseși
  • ‑nalbăstriseși
a III-a (el, ea)
  • înalbăstrește
  • ‑nalbăstrește
(să)
  • înalbăstrească
  • ‑nalbăstrească
  • înalbăstrea
  • ‑nalbăstrea
  • înalbăstri
  • ‑nalbăstri
  • înalbăstrise
  • ‑nalbăstrise
plural I (noi)
  • înalbăstrim
  • ‑nalbăstrim
(să)
  • înalbăstrim
  • ‑nalbăstrim
  • înalbăstream
  • ‑nalbăstream
  • înalbăstrirăm
  • ‑nalbăstrirăm
  • înalbăstriserăm
  • ‑nalbăstriserăm
  • înalbăstrisem
  • ‑nalbăstrisem
a II-a (voi)
  • înalbăstriți
  • ‑nalbăstriți
(să)
  • înalbăstriți
  • ‑nalbăstriți
  • înalbăstreați
  • ‑nalbăstreați
  • înalbăstrirăți
  • ‑nalbăstrirăți
  • înalbăstriserăți
  • ‑nalbăstriserăți
  • înalbăstriseți
  • ‑nalbăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • înalbăstresc
  • ‑nalbăstresc
(să)
  • înalbăstrească
  • ‑nalbăstrească
  • înalbăstreau
  • ‑nalbăstreau
  • înalbăstri
  • ‑nalbăstri
  • înalbăstriseră
  • ‑nalbăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înălbăstri înalbăstri

  • 1. reflexiv A deveni albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albăstri mierii
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A se învineți (de mânie).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învineți un exemplu
      exemple
      • Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. A albăstri (4.).
      surse: DLRLC sinonime: albăstri un exemplu
      exemple
      • De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + albăstri
    surse: DEX '98 DEX '09