opțiuni
  • info

9 definiții pentru înălbăstrit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNALBĂSTRI vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRI vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRI vb. IV v. înălbăstri.

ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstri vb. IV] – În + albăstri.

ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstri vb. IV] – În + albăstri.

ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni albastru; p. ext. a se învineți (de mînie). Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. 2. A albăstri (3). (Atestat în forma înalbăstri) De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: înalbăstri vb. IV.

A ÎNĂLBĂSTRI ~esc tranz. A face să se înălbăstrească; a face să fie albastru. /în + a albastri

A SE ÎNĂLBĂSTRI mă ~esc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânăt (de mânie); a se învineți. /în + a albastri

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înălbăstri (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstresc, imperf. 3 sg. înălbăstrea; conj. prez. 3 să înălbăstrească

înălbăstri vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstresc, imperf. 3 sg. înălbăstrea; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbăstrească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNĂLBĂSTRI vb. v. albăstri.

ÎNĂLBĂSTRI vb. a (se) albăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (A ~ un obiect cu vopsea.)

Intrare: înălbăstrit
înălbăstrit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălbăstrit
  • ‑nălbăstrit
  • înălbăstritul
  • înălbăstritu‑
  • ‑nălbăstritul
  • ‑nălbăstritu‑
  • înălbăstrită
  • ‑nălbăstrită
  • înălbăstrita
  • ‑nălbăstrita
plural
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
  • înălbăstriții
  • ‑nălbăstriții
  • înălbăstrite
  • ‑nălbăstrite
  • înălbăstritele
  • ‑nălbăstritele
genitiv-dativ singular
  • înălbăstrit
  • ‑nălbăstrit
  • înălbăstritului
  • ‑nălbăstritului
  • înălbăstrite
  • ‑nălbăstrite
  • înălbăstritei
  • ‑nălbăstritei
plural
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
  • înălbăstriților
  • ‑nălbăstriților
  • înălbăstrite
  • ‑nălbăstrite
  • înălbăstritelor
  • ‑nălbăstritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înălbăstri, înălbăstrescverb

  • 1. reflexiv A deveni albastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albăstri mierii
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A se învineți (de mânie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: învineți
      • format_quote Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. A albăstri (4.). DLRLC
      sinonime: albăstri
      • format_quote De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
etimologie:
  • În + albăstri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.