2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înădușea sf [At: CANDREA, F. / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~eli / E: înăduși + -eală] (Reg) 1 Insuficiență respiratorie. 2 Transpirare. 3 Aer greu.

ÎNĂDUȘEÁLĂ, înădușeli, s. f. (Reg.) Nădușeală. – Înăduși + suf. -eală.

ÎNĂDUȘEÁLĂ, înădușeli, s. f. (Reg.) Nădușeală. – Înăduși + suf. -eală.

ÎNĂDUȘEÁLĂ s. f. v. nădușeală.

nădușea sf [At: M. COSTIN, O. 270 / V: (reg) ~uha / Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: năduși + -eală] 1 Secretare prin pori a unei substanțe lichide cu o compoziție asemănătoare urinei. 2 (Ccr) Substanță lichidă secretată prin pori de glandele sudoripare, cu o compoziție asemănătoare cu a urinei Si: sudoare, transpirație, (reg) năbușeală (3), năduf (7). 3 (Îe) A-l trece (a-l cuprinde) (toate) ~elile A transpira abundent din cauza căldurii, a efortului fizic, a emoției, a spaimei etc. 4 (Pex; îae) A depune mari eforturi. 5 (Pex; îae) A avea mari emoții. 6 (Fig; lpl) Tensiune nervoasă provocată de un efort susținut sau de o emoție puternică. 7 Căldură mare, înnăbușitoare Si: arșiță, caniculă, năbușeală (2), zăduf, zăpușeală, (pop) năduf (4). 8 Aer înnăbușitor, viciat, insuficient. 9 Senzație pe care o simte cineva când sunt călduri mari sau când aerul este viciat sau insuficient. 10 (Îrg) Afecțiune patologică, la oameni și la animale, care afectează respirația. 11 (Pgn) Greutate de a respira. 12 (Spc) Astm.

NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a năduși (1) nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Sudoare, transpirație. Îi trebuie un petic mare s-o cîrpească în spinare... acolo unde cămașa putrezește mai repede de nădușeală. STANCU, D. 106. Colonelul, care își ștersese timp de două ceasuri chipiul și fruntea de nădușeală... hotărăște plecarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 276. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a asuda mult; fig. a munci din greu; b) a fi cuprins de spaimă, de groază, de emoție. Omul asculta și-l treceau nădușelile de cîte auzea. PAS, Z. I 151. Îl treceau nădușeli pe bietul băiat, și vederile i se întunecau. VLAHUȚĂ, O. A. 111. 2. (Regional) Căldură mare, arșiță, zăpușeală. Era nădușeală și căldură de nu-ți puteai trage sufletul. CONTEMPORANUL, III 781. ♦ Stare neplăcută de zăpușeală, provocată de căldură mare. Mă scald așa, să-mi treacă nădușeala. PREDA, Î. 45. – Variantă: înădușeálă (ȘEZ. IV 120) s. f.

NĂDUȘEÁLĂ ~éli f. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă și sufocantă a aerului; căldură înăbușitoare; năduf; zăduf; zăpușeală. 2) pop. Lichid secretat de glandele sudoripare și eliminat prin porii pielii; sudoare; transpirație. * A avea ~eli (sau a-l trece pe cineva toate ~elile) a) a transpira abundent; b) a fi cuprins de emoție sau de spaimă. A-l trece pe cineva mii de ~eli a munci din răsputeri. [G.-D. nădușelii] /a năduși + suf. ~eală

nădușeală f. sudoare: a-l trece nădușelile, a munci din greu.

nădușeálă f., pl. elĭ (d. nădușesc). Munt. Sudoare: m’aŭ trecut nădușelile de frică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înădușeálă (reg.) s. f., g.-d. art. înădușélii; pl. înădușéli

înădușeálă s. f., g.-d. art. înădușélii; pl. înădușéli

nădușeálă s. f., g.-d. art. nădușélii; pl. nădușéli

nădușeálă s. f. (sil. -șea-), g.-d. art. nădușélii; pl. nădușéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂDUȘEÁLĂ s. v. astmă.

NĂDUȘEÁLĂ s. 1. v. transpirație. 2. v. caniculă.

NĂDUȘEA s. 1. apă, înnădușeală, sudoare, transpirație, (rar) sudație, (reg.) asud, năbușeală, năduf. (Era tot numai o ~ de alergătură.) 2. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

arată toate definițiile

Intrare: înădușeală
înădușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înădușeala
  • ‑nădușeala
plural
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelile
  • ‑nădușelile
genitiv-dativ singular
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelii
  • ‑nădușelii
plural
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelilor
  • ‑nădușelilor
vocativ singular
plural
Intrare: nădușeală
nădușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădușea
  • nădușeala
plural
  • nădușeli
  • nădușelile
genitiv-dativ singular
  • nădușeli
  • nădușelii
plural
  • nădușeli
  • nădușelilor
vocativ singular
plural
înădușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înădușeala
  • ‑nădușeala
plural
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelile
  • ‑nădușelile
genitiv-dativ singular
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelii
  • ‑nădușelii
plural
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelilor
  • ‑nădușelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înădușeală

etimologie:

  • Înăduși + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09

nădușeală înădușeală

  • 1. Faptul de a (se) năduși (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nădușire
    • 1.1. concretizat Substanță lichidă secretată de glandele sudoripare.
      exemple
      • Îi trebuie un petic mare s-o cîrpească în spinare... acolo unde cămașa putrezește mai repede de nădușeală. STANCU, D. 106.
        surse: DLRLC
      • Colonelul, care își ștersese timp de două ceasuri chipiul și fruntea de nădușeală... hotărăște plecarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 276.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a munci din greu (transpirând din abundență).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a fi cuprins de spaimă, de emoție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Omul asculta și-l treceau nădușelile de cîte auzea. PAS, Z. I 151.
        surse: DLRLC
      • Îl treceau nădușeli pe bietul băiat, și vederile i se întunecau. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
        surse: DLRLC
  • 2. popular Căldură mare, înăbușitoare.
    exemple
    • Era nădușeală și căldură de nu-ți puteai trage sufletul. CONTEMPORANUL, III 781.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Stare neplăcută de zăpușeală, provocată de căldură mare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă scald așa, să-mi treacă nădușeala. PREDA, Î. 45.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Năduși + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98