9 definiții pentru înăbușitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înăbușitor, ~oare a [At: DA ms / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~i, ~oare / E: înnăbuși + -tor] 1 Sufocant. 2 Asfixiant.

ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă; sufocant. Atmosferă înăbușitoare.Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. ◊ Fig. S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213.

ÎNĂBUȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înăbușă; sufocant. O căldură ~oare. /a înăbuși + suf. ~tor

înăbușitór și năbușitór, -oáre adj. Care te înăbușă, asfixiant, sufocant: căldură înăbușitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înăbușitór adj. m., pl. înăbușitóri; f. sg. și pl. înăbușitoáre

înăbușitór adj. m., pl. înăbușitóri; f. sg. și pl. înăbușitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂBUȘITÓR adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. sufocant.

ÎNĂBUȘITOR adj. 1. asfixiant, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (Un aer ~.) 2. greu, irespirabil, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă ~.) 3. sufocant, sugrumător, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)

Intrare: înăbușitor
înăbușitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorul
  • înăbușitoru‑
  • ‑năbușitorul
  • ‑năbușitoru‑
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarea
  • ‑năbușitoarea
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorii
  • ‑năbușitorii
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarele
  • ‑năbușitoarele
genitiv-dativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorului
  • ‑năbușitorului
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarei
  • ‑năbușitoarei
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorilor
  • ‑năbușitorilor
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarelor
  • ‑năbușitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăbușitor

  • 1. Care înăbușă (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asfixiant irespirabil sufocant 3 exemple
    exemple
    • Atmosferă înăbușitoare.
      surse: DLRLC
    • Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512.
      surse: DLRLC
    • figurat S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înăbuși + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09