11 definiții pentru sufocant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFOCÁNT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant.

SUFOCÁNT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant.

SUFOCÁNT, -Ă, sufocanți, -te, adj. Care sufocă; înecăcios, înăbușitor, asfixiant. Atmosferă sufocantă.

SUFOCÁNT, -Ă adj. Care sufocă; înăbușitor. [Cf. fr. suffocant].

SUFOCÁNT, -Ă adj. asfixiant. (< fr. suffocant)

SUFOCÁNT ~tă (~ți, ~te) și fig. Care sufocă; înăbușitor; asfixiant. Gaze ~te. Atmosferă ~tă. /<fr. suffocant

*sufocánt, -ă adj. (lat. suffócans, -ántis). înăbușitor: aer, fum sufocant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sufocánt adj. m., pl. sufocánți; f. sufocántă, pl. sufocánte

sufocánt adj. m., pl. sufocánți; f. sg. sufocántă, pl. sufocánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUFOCÁNT adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. înăbușitor.

SUFOCANT adj. 1. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (Emanații, gaze ~.) 2. greu, irespirabil, înăbușitor, încărcat, viciat. (O atmosferă ~.) 3. înăbușitor, sugrumător, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)

Intrare: sufocant
sufocant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufocant
  • sufocantul
  • sufocantu‑
  • sufocantă
  • sufocanta
plural
  • sufocanți
  • sufocanții
  • sufocante
  • sufocantele
genitiv-dativ singular
  • sufocant
  • sufocantului
  • sufocante
  • sufocantei
plural
  • sufocanți
  • sufocanților
  • sufocante
  • sufocantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)