sufocant, ~ă [At: BARASCH, I. N. 59/4 / Pl: ~nți, ~e / E: fr suffocant] 1 a (D. aburi, substanțe etc.) Care face pe cineva să-și piardă respirația, să se înece, datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sugrumător, (rar) înecător, (îvp) nădușitor. 2 a Care omoară prin lipsă de aer Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sugrumător, (rar) înecător, (îvp) nădușitor. 3 a (Fig; d. stări afective) Care te face să-ți pierzi, pe moment, respirația Si: (rar) sufocat. 4-5 a, av (Pex; d. aerul din atmosferă, dintr-o încăpere etc.) Care este amestecat cu substanțe, gaze etc., fiind impropriu respirației Si: greu (29-30), irespirabil, încărcat, viciat, (îvr) sufocător. 6 (Pan; d. căldura din mediul înconjurător) Care împiedică respirația normală Si: înăbușitor, (îvp) nădușitor.

SUFOCANT, -Ă, sufocanți, -te, adj. Care sufocă; înecăcios, înăbușitor, asfixiant. Atmosferă sufocantă.

SUFOCANT, -Ă adj. Care sufocă; înăbușitor. [Cf. fr. suffocant].

SUFOCANT, -Ă adj. asfixiant. (< fr. suffocant)

SUFOCANT ~tă (~ți, ~te) și fig. Care sufocă; înăbușitor; asfixiant. Gaze ~te. Atmosferă ~tă. /<fr. suffocant

sufocant a. năbușitor.

*sufocánt, -ă adj. (lat. suffócans, -ántis). înăbușitor: aer, fum sufocant.

sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sufocantă, pl. sufocante

sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sufocantă, pl. sufocante

sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sg. sufocantă, pl. sufocante

SUFOCANT adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. înăbușitor.

SUFOCANT adj. 1. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (Emanații, gaze ~.) 2. greu, irespirabil, înăbușitor, încărcat, viciat. (O atmosferă ~.) 3. înăbușitor, sugrumător, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)