7 definiții pentru înăbușeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înăbușea sf [At: MACEDONSKI, O. I, 105 / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~eli / E: înăbuși + -eală] 1 Sufocare. 2 Zăduf. 3 (Pex) Aer greu.

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală.

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală.

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf, arșiță, dogoare; aer greu. V. năbușeală.

înăbușeálă și năbușeálă f., pl. elĭ. Asfixie, sufocare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înăbușeálă s. f., g.-d. art. înăbușélii; pl. înăbușéli

înăbușeálă s. f., g.-d. art. înăbușélii; pl. înăbușéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂBUȘEÁLĂ s. v. caniculă.

Intrare: înăbușeală
înăbușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușea
  • ‑năbușea
  • înăbușeala
  • ‑năbușeala
plural
  • înăbușeli
  • ‑năbușeli
  • înăbușelile
  • ‑năbușelile
genitiv-dativ singular
  • înăbușeli
  • ‑năbușeli
  • înăbușelii
  • ‑năbușelii
plural
  • înăbușeli
  • ‑năbușeli
  • înăbușelilor
  • ‑năbușelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăbușeală

etimologie:

  • Înăbuși + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09