opțiuni
  • info

11 definiții pentru împupi

din care

Explicative DEX

ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. pupiti „a îmboboci”.

împupi vi [At: BARONZI, L. 110 / V: (reg) îmbubi / Pzi: ~pesc, (rar) împup / E: în- + pup] (Reg) 1 A înmuguri. 2 A încolți. 3 A îmboboci. 4 A înflori.

ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pupi. Cf. scr. pupiti „a îmboboci”.

ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A îmboboci. Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108. Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111.

îmbubi v vz împupi

împupésc v. intr. (d. pup 1). Ban. Trans. Îmbobocesc, înmuguresc: cu diamant împupite (ArhO. 1924, Ian. 29), răchită împupită (Șez. 36, 8).

Ortografice DOOM

!împupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. împupește, 3 pl. împupesc, imperf. 3 sg. împupea; conj. prez. 3 să împupească corectat(ă)

împupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupesc, imperf. 3 sg. împupea; conj. prez. 3 să împupească

împupi vb., ind. prez. 3 sg. împupește, imperf. 3 sg. împupea; conj. prez. 3 sg. și pl. împupească

Sinonime

ÎMPUPI vb. v. îmboboci, înmuguri, muguri.

împupi vb. v. ÎMBOBOCI. ÎNMUGURI. MUGURI.

Intrare: împupi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupire
  • ‑mpupire
  • împupit
  • ‑mpupit
  • împupitu‑
  • ‑mpupitu‑
  • împupind
  • ‑mpupind
  • împupindu‑
  • ‑mpupindu‑
 singular plural
  • împupește
  • ‑mpupește
  • împupiți
  • ‑mpupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
 (să)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
  • împupeam
  • ‑mpupeam
  • împupii
  • ‑mpupii
  • împupisem
  • ‑mpupisem
a II-a (tu)
  • împupești
  • ‑mpupești
 (să)
  • împupești
  • ‑mpupești
  • împupeai
  • ‑mpupeai
  • împupiși
  • ‑mpupiși
  • împupiseși
  • ‑mpupiseși
a III-a (el, ea)
  • împupește
  • ‑mpupește
 (să)
  • împupească
  • ‑mpupească
  • împupea
  • ‑mpupea
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupise
  • ‑mpupise
plural I (noi)
  • împupim
  • ‑mpupim
 (să)
  • împupim
  • ‑mpupim
  • împupeam
  • ‑mpupeam
  • împupirăm
  • ‑mpupirăm
  • împupiserăm
  • ‑mpupiserăm
  • împupisem
  • ‑mpupisem
a II-a (voi)
  • împupiți
  • ‑mpupiți
 (să)
  • împupiți
  • ‑mpupiți
  • împupeați
  • ‑mpupeați
  • împupirăți
  • ‑mpupirăți
  • împupiserăți
  • ‑mpupiserăți
  • împupiseți
  • ‑mpupiseți
a III-a (ei, ele)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
 (să)
  • împupească
  • ‑mpupească
  • împupeau
  • ‑mpupeau
  • împupiră
  • ‑mpupiră
  • împupiseră
  • ‑mpupiseră
îmbubi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împupi, împupescverb

  • 1. regional Muguri, îmboboci, înmuguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muguri îmboboci înmuguri
    • format_quote Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.