9 definiții pentru împupi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împupi vi [At: BARONZI, L. 110 / V: (reg) îmbubi / Pzi: ~pesc, (rar) împup / E: în- + pup] (Reg) 1 A înmuguri. 2 A încolți. 3 A îmboboci. 4 A înflori.

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. pupiti „a îmboboci”.

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pupi. Cf. scr. pupiti „a îmboboci”.

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A îmboboci. Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108. Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111.

împupésc v. intr. (d. pup 1). Ban. Trans. Îmbobocesc, înmuguresc: cu diamant împupite (ArhO. 1924, Ian. 29), răchită împupită (Șez. 36, 8).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 împupeáscă

împupí vb., ind. prez. 3 sg. împupéște, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împupeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPUPÍ vb. v. îmboboci, înmuguri, muguri.

împupi vb. v. ÎMBOBOCI. ÎNMUGURI. MUGURI.

Intrare: împupi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupire
  • ‑mpupire
  • împupit
  • ‑mpupit
  • împupitu‑
  • ‑mpupitu‑
  • împupind
  • ‑mpupind
  • împupindu‑
  • ‑mpupindu‑
singular plural
  • împupește
  • ‑mpupește
  • împupiți
  • ‑mpupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
(să)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
  • împupeam
  • ‑mpupeam
  • împupii
  • ‑mpupii
  • împupisem
  • ‑mpupisem
a II-a (tu)
  • împupești
  • ‑mpupești
(să)
  • împupești
  • ‑mpupești
  • împupeai
  • ‑mpupeai
  • împupiși
  • ‑mpupiși
  • împupiseși
  • ‑mpupiseși
a III-a (el, ea)
  • împupește
  • ‑mpupește
(să)
  • împupească
  • ‑mpupească
  • împupea
  • ‑mpupea
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupise
  • ‑mpupise
plural I (noi)
  • împupim
  • ‑mpupim
(să)
  • împupim
  • ‑mpupim
  • împupeam
  • ‑mpupeam
  • împupirăm
  • ‑mpupirăm
  • împupiserăm
  • ‑mpupiserăm
  • împupisem
  • ‑mpupisem
a II-a (voi)
  • împupiți
  • ‑mpupiți
(să)
  • împupiți
  • ‑mpupiți
  • împupeați
  • ‑mpupeați
  • împupirăți
  • ‑mpupirăți
  • împupiserăți
  • ‑mpupiserăți
  • împupiseți
  • ‑mpupiseți
a III-a (ei, ele)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
(să)
  • împupească
  • ‑mpupească
  • împupeau
  • ‑mpupeau
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupiseră
  • ‑mpupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împupi

  • exemple
    • Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108.
      surse: DLRLC
    • Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111.
      surse: DLRLC

etimologie: