8 definiții pentru împungător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împungător, ~oare a [At: BIBLIA (1688), 54/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împunge + -(ă)tor] (Reg) 1 Care împunge (1). 2 (Fig; d. ochi, privire) Pătrunzător. 3 (Fig; d. vorbe) Ofensator. 4 (D. vite) Împungaci.

ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.

ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.

ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Rar) Care împunge. Șerpe mare o venit, Jumătate m-o-nghițit, Jumătate nu mă poate... De sulițe-mpungătoare. ȘEZ. I 45. ♦ Fig. Pătrunzător, scrutător. Stoica Cerneț ridică ochii împungători, dar îndată i se îmblînzi înfățișarea, cînd văzu pe Nastasia în preajmă. SADOVEANU, M. C. 128. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător, ofensator. După ce-și arătară antipatia lor în public prin vorbe amare și împungătoare... împrejurările îi aduse îndată a și-o arăta prin fapte. BĂLCESCU, O. II 268.

ÎMPUNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre vite cornute) Care împunge. 2) fig. (despre ochi, privire) Care străpunge; pătrunzător; ager. 3) fig. (despre vorbe) Care conține aluzii răutăcioase; înțepător; mușcător; corosiv; usturător; îmbolditor; pișcător. Glumă ~oare. /a împinge + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre

împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPUNGĂTÓR adj. (înv.) împungaci, pungător. (O vită ~oare.)

ÎMPUNGĂTOR adj. (înv.) împungaci, pungător. (O vită ~.)

Intrare: împungător
împungător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împungător
  • ‑mpungător
  • împungătorul
  • împungătoru‑
  • ‑mpungătorul
  • ‑mpungătoru‑
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarea
  • ‑mpungătoarea
plural
  • împungători
  • ‑mpungători
  • împungătorii
  • ‑mpungătorii
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarele
  • ‑mpungătoarele
genitiv-dativ singular
  • împungător
  • ‑mpungător
  • împungătorului
  • ‑mpungătorului
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarei
  • ‑mpungătoarei
plural
  • împungători
  • ‑mpungători
  • împungătorilor
  • ‑mpungătorilor
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarelor
  • ‑mpungătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împungător regional

etimologie:

  • împung (prezentul indicativ al lui împunge) + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98