8 definiții pentru împungător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împungător, ~oare a [At: BIBLIA (1688), 54/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împunge + -(ă)tor] (Reg) 1 Care împunge (1). 2 (Fig; d. ochi, privire) Pătrunzător. 3 (Fig; d. vorbe) Ofensator. 4 (D. vite) Împungaci.
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Rar) Care împunge. Șerpe mare o venit, Jumătate m-o-nghițit, Jumătate nu mă poate... De sulițe-mpungătoare. ȘEZ. I 45. ♦ Fig. Pătrunzător, scrutător. Stoica Cerneț ridică ochii împungători, dar îndată i se îmblînzi înfățișarea, cînd văzu pe Nastasia în preajmă. SADOVEANU, M. C. 128. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător, ofensator. După ce-și arătară antipatia lor în public prin vorbe amare și împungătoare... împrejurările îi aduse îndată a și-o arăta prin fapte. BĂLCESCU, O. II 268.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPUNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre vite cornute) Care împunge. 2) fig. (despre ochi, privire) Care străpunge; pătrunzător; ager. 3) fig. (despre vorbe) Care conține aluzii răutăcioase; înțepător; mușcător; corosiv; usturător; îmbolditor; pișcător. Glumă ~oare. /a împinge + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. și pl. împungătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPUNGĂTÓR adj. (înv.) împungaci, pungător. (O vită ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPUNGĂTOR adj. (înv.) împungaci, pungător. (O vită ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
împungător regional
- 1. Care împunge, care are vârful ascuțit.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Șerpe mare o venit, Jumătate m-o-nghițit, Jumătate nu mă poate... De sulițe-mpungătoare. ȘEZ. I 45.surse: DLRLC
- exemple
- Stoica Cerneț ridică ochii împungători, dar îndată i se îmblînzi înfățișarea, cînd văzu pe Nastasia în preajmă. SADOVEANU, M. C. 128.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coroziv mușcător ofensator pișcător usturător îmbolditor înțepător un exempluexemple
- După ce-și arătară antipatia lor în public prin vorbe amare și împungătoare... împrejurările îi aduse îndată a și-o arăta prin fapte. BĂLCESCU, O. II 268.surse: DLRLC
-
-
- 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2.) (2).
etimologie:
- împung (prezentul indicativ al lui împunge) + sufix -ător.surse: DEX '09 DEX '98