9 definiții pentru împrumutător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrumutător, ~oare [Al: PSALT. 235/38 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împrumuta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împrumută (1). 3-4 smf, a (Persoană) de la care se împrumută (2) ceva. 5 a (Lin; înv; d. limbi) De la care se preiau cuvinte. 6 a (D. popoare, comunități) De la care se adoptă obiceiuri. 7 a Care este imitat.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

împrumutător m. cel ce dă sau iea cu împrumut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRUMUTĂTÓR s. v. creditor.

ÎMPRUMUTĂTOR s. (FIN.) creditor, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

Intrare: împrumutător
împrumutător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumutător
  • ‑mprumutător
  • împrumutătorul
  • împrumutătoru‑
  • ‑mprumutătorul
  • ‑mprumutătoru‑
plural
  • împrumutători
  • ‑mprumutători
  • împrumutătorii
  • ‑mprumutătorii
genitiv-dativ singular
  • împrumutător
  • ‑mprumutător
  • împrumutătorului
  • ‑mprumutătorului
plural
  • împrumutători
  • ‑mprumutători
  • împrumutătorilor
  • ‑mprumutătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)