7 definiții pentru împrumutător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

împrumutător, ~oare [Al: PSALT. 235/38 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împrumuta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împrumută (1). 3-4 smf, a (Persoană) de la care se împrumută (2) ceva. 5 a (Lin; înv; d. limbi) De la care se preiau cuvinte. 6 a (D. popoare, comunități) De la care se adoptă obiceiuri. 7 a Care este imitat.

împrumutător m. cel ce dă sau iea cu împrumut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRUMUTĂTÓR s. v. creditor.

ÎMPRUMUTĂTOR s. (FIN.) creditor, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

Intrare: împrumutător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumutător
  • ‑mprumutător
  • împrumutătorul
  • împrumutătoru‑
  • ‑mprumutătorul
  • ‑mprumutătoru‑
plural
  • împrumutători
  • ‑mprumutători
  • împrumutătorii
  • ‑mprumutătorii
genitiv-dativ singular
  • împrumutător
  • ‑mprumutător
  • împrumutătorului
  • ‑mprumutătorului
plural
  • împrumutători
  • ‑mprumutători
  • împrumutătorilor
  • ‑mprumutătorilor
vocativ singular
  • împrumutătorule
  • ‑mprumutătorule
plural
  • împrumutătorilor
  • ‑mprumutătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrumutător, -oare împrumutătoare

etimologie:

  • Împrumuta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09