6 definiții pentru împrumutătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

împrumutător, ~oare [Al: PSALT. 235/38 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împrumuta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împrumută (1). 3-4 smf, a (Persoană) de la care se împrumută (2) ceva. 5 a (Lin; înv; d. limbi) De la care se preiau cuvinte. 6 a (D. popoare, comunități) De la care se adoptă obiceiuri. 7 a Care este imitat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRUMUTĂTÓR s. v. creditor.

ÎMPRUMUTĂTOR s. (FIN.) creditor, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

Intrare: împrumutătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarea
  • ‑mprumutătoarea
plural
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarele
  • ‑mprumutătoarele
genitiv-dativ singular
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarei
  • ‑mprumutătoarei
plural
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarelor
  • ‑mprumutătoarelor
vocativ singular
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoareo
  • ‑mprumutătoareo
plural
  • împrumutătoarelor
  • ‑mprumutătoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrumutător, -oare împrumutătoare împrumutător

etimologie:

  • Împrumuta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09