9 definiții pentru împrumutătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrumutător, ~oare [Al: PSALT. 235/38 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împrumuta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împrumută (1). 3-4 smf, a (Persoană) de la care se împrumută (2) ceva. 5 a (Lin; înv; d. limbi) De la care se preiau cuvinte. 6 a (D. popoare, comunități) De la care se adoptă obiceiuri. 7 a Care este imitat.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

împrumutător m. cel ce dă sau iea cu împrumut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRUMUTĂTÓR s. v. creditor.

ÎMPRUMUTĂTOR s. (FIN.) creditor, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

Intrare: împrumutătoare
împrumutătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarea
  • ‑mprumutătoarea
plural
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarele
  • ‑mprumutătoarele
genitiv-dativ singular
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarei
  • ‑mprumutătoarei
plural
  • împrumutătoare
  • ‑mprumutătoare
  • împrumutătoarelor
  • ‑mprumutătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)