2 definiții pentru împroțăpi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împroțăpi vtr [At: DA ms / Pzi: ~pesc / E: în- + proțăpi] (Înv) 1-2 A (se) proțăpi.

ÎMPROȚĂPI vb. IV. v. proțăpi.

Intrare: împroțăpi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împroțăpi
  • ‑mproțăpi
  • împroțăpire
  • ‑mproțăpire
  • împroțăpit
  • ‑mproțăpit
  • împroțăpitu‑
  • ‑mproțăpitu‑
  • împroțăpind
  • ‑mproțăpind
  • împroțăpindu‑
  • ‑mproțăpindu‑
singular plural
  • împroțăpește
  • ‑mproțăpește
  • împroțăpiți
  • ‑mproțăpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împroțăpesc
  • ‑mproțăpesc
(să)
  • împroțăpesc
  • ‑mproțăpesc
  • împroțăpeam
  • ‑mproțăpeam
  • împroțăpii
  • ‑mproțăpii
  • împroțăpisem
  • ‑mproțăpisem
a II-a (tu)
  • împroțăpești
  • ‑mproțăpești
(să)
  • împroțăpești
  • ‑mproțăpești
  • împroțăpeai
  • ‑mproțăpeai
  • împroțăpiși
  • ‑mproțăpiși
  • împroțăpiseși
  • ‑mproțăpiseși
a III-a (el, ea)
  • împroțăpește
  • ‑mproțăpește
(să)
  • împroțăpească
  • ‑mproțăpească
  • împroțăpea
  • ‑mproțăpea
  • împroțăpi
  • ‑mproțăpi
  • împroțăpise
  • ‑mproțăpise
plural I (noi)
  • împroțăpim
  • ‑mproțăpim
(să)
  • împroțăpim
  • ‑mproțăpim
  • împroțăpeam
  • ‑mproțăpeam
  • împroțăpirăm
  • ‑mproțăpirăm
  • împroțăpiserăm
  • ‑mproțăpiserăm
  • împroțăpisem
  • ‑mproțăpisem
a II-a (voi)
  • împroțăpiți
  • ‑mproțăpiți
(să)
  • împroțăpiți
  • ‑mproțăpiți
  • împroțăpeați
  • ‑mproțăpeați
  • împroțăpirăți
  • ‑mproțăpirăți
  • împroțăpiserăți
  • ‑mproțăpiserăți
  • împroțăpiseți
  • ‑mproțăpiseți
a III-a (ei, ele)
  • împroțăpesc
  • ‑mproțăpesc
(să)
  • împroțăpească
  • ‑mproțăpească
  • împroțăpeau
  • ‑mproțăpeau
  • împroțăpi
  • ‑mproțăpi
  • împroțăpiseră
  • ‑mproțăpiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)