dexonline

opțiuni

Caută în tot textul definițiilor ajutor

8 definiții pentru împovărător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de valeriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împovărător, ~oare a [At: IONESCU, D. 104 / Pl: ~i, ~oare / E: împovăra + -tor] Care împovărează.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează, copleșitor. N-au știut ce-i munca împovărătoare și amară. SADOVEANU, P. S. 201. Ea este o realitate, și chiar o tristă și împovărătoare realitate. ODOBESCU, S. III 479.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPOVĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împovărează. Muncă ~oare. /a împovăra + suf. ~ător

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de raduborza
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPOVĂRĂTÓR adj. 1. (înv.) povăros. (O greutate ~oare.) 2. v. apăsător.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPOVĂRĂTOR adj. 1. (înv.) povăros. (O greutate ~.) 2. apăsător, copleșitor, covîrșitor, greu, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.)

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Intrare: împovărător

împovărător adjectiv

adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împovărător ‑mpovărător	împovărătorul împovărătoru‑ ‑mpovărătorul ‑mpovărătoru‑	împovărătoare ‑mpovărătoare	împovărătoarea ‑mpovărătoarea
nominativ-acuzativ	plural	împovărători ‑mpovărători	împovărătorii ‑mpovărătorii	împovărătoare ‑mpovărătoare	împovărătoarele ‑mpovărătoarele
genitiv-dativ	singular	împovărător ‑mpovărător	împovărătorului ‑mpovărătorului	împovărătoare ‑mpovărătoare	împovărătoarei ‑mpovărătoarei
genitiv-dativ	plural	împovărători ‑mpovărători	împovărătorilor ‑mpovărătorilor	împovărătoare ‑mpovărătoare	împovărătoarelor ‑mpovărătoarelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împovărător

1. Care împovărează.

surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apăsător (adj.) copleșitor covârșitor greu (adj.) oneros povăros 2 exemple
exemple
- N-au știut ce-i munca împovărătoare și amară. SADOVEANU, P. S. 201.
  
  surse: DLRLC
- Ea este o realitate, și chiar o tristă și împovărătoare realitate. ODOBESCU, S. III 479.
  
  surse: DLRLC

etimologie:

Împovăra + sufix -ător.

surse: DEX '98 DEX '09