7 definiții pentru împotriveală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împotrivea sf [At: DELAVRANCEA, S. 32 / Pl: ~eli / E: împotrivi + -eală] 1-3 Împotrivire (1-3).

ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală.

ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală.

ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. Faptul de a se împotrivi; împotrivire. După cîteva șoptiri, îmbrățișeri și împotriveli, zăpada scîrțîi sub niște pași deși și apăsați. DELAVRANCEA, S. 32.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli

împotriveálă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPOTRIVEÁLĂ s. v. împotrivire, opoziție, opunere, rezistență.

împotrivea s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENȚĂ.

Intrare: împotriveală
împotriveală substantiv feminin
  • silabație: îm-po-tri-vea-lă
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împotrivea
  • ‑mpotrivea
  • împotriveala
  • ‑mpotriveala
plural
  • împotriveli
  • ‑mpotriveli
  • împotrivelile
  • ‑mpotrivelile
genitiv-dativ singular
  • împotriveli
  • ‑mpotriveli
  • împotrivelii
  • ‑mpotrivelii
plural
  • împotriveli
  • ‑mpotriveli
  • împotrivelilor
  • ‑mpotrivelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împotriveală

etimologie:

  • Împotrivi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09