opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

împosesuire sf [At: CAT. MAN. 211 / Pl: ~ri / E: împosesui] (Îrg) Arendare.

ÎMPOSESUIRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a împosesui și rezultatul ei; arendare.

împosesui vt [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pzi: ~nesc / E: în- + posesie] (Îrg) A arenda.

ÎMPOSESUI, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.

împosesuì v. Mold. a pune în posesie, a arenda o moșie: am împosesuit moșia boierului AL.

împosesuĭésc v. tr. Est. Pop. Arendez, daŭ în „posesie” (o moșie, o vie).

Sinonime

ÎMPOSESUIRE s. v. arendare.

împosesuire s. v. ARENDARE.

ÎMPOSESUI vb. v. arenda.

împosesui vb. v. ARENDA.

Intrare: împosesuire
împosesuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împosesuire
  • ‑mposesuire
  • împosesuirea
  • ‑mposesuirea
plural
  • împosesuiri
  • ‑mposesuiri
  • împosesuirile
  • ‑mposesuirile
genitiv-dativ singular
  • împosesuiri
  • ‑mposesuiri
  • împosesuirii
  • ‑mposesuirii
plural
  • împosesuiri
  • ‑mposesuiri
  • împosesuirilor
  • ‑mposesuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: împosesui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împosesui
  • ‑mposesui
  • împosesuire
  • ‑mposesuire
  • împosesuit
  • ‑mposesuit
  • împosesuitu‑
  • ‑mposesuitu‑
  • împosesuind
  • ‑mposesuind
  • împosesuindu‑
  • ‑mposesuindu‑
 singular plural
  • împosesuiește
  • ‑mposesuiește
  • împosesuiți
  • ‑mposesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împosesuiesc
  • ‑mposesuiesc
 (să)
  • împosesuiesc
  • ‑mposesuiesc
  • împosesuiam
  • ‑mposesuiam
  • împosesuii
  • ‑mposesuii
  • împosesuisem
  • ‑mposesuisem
a II-a (tu)
  • împosesuiești
  • ‑mposesuiești
 (să)
  • împosesuiești
  • ‑mposesuiești
  • împosesuiai
  • ‑mposesuiai
  • împosesuiși
  • ‑mposesuiși
  • împosesuiseși
  • ‑mposesuiseși
a III-a (el, ea)
  • împosesuiește
  • ‑mposesuiește
 (să)
  • împosesuiască
  • ‑mposesuiască
  • împosesuia
  • ‑mposesuia
  • împosesui
  • ‑mposesui
  • împosesuise
  • ‑mposesuise
plural I (noi)
  • împosesuim
  • ‑mposesuim
 (să)
  • împosesuim
  • ‑mposesuim
  • împosesuiam
  • ‑mposesuiam
  • împosesuirăm
  • ‑mposesuirăm
  • împosesuiserăm
  • ‑mposesuiserăm
  • împosesuisem
  • ‑mposesuisem
a II-a (voi)
  • împosesuiți
  • ‑mposesuiți
 (să)
  • împosesuiți
  • ‑mposesuiți
  • împosesuiați
  • ‑mposesuiați
  • împosesuirăți
  • ‑mposesuirăți
  • împosesuiserăți
  • ‑mposesuiserăți
  • împosesuiseți
  • ‑mposesuiseți
a III-a (ei, ele)
  • împosesuiesc
  • ‑mposesuiesc
 (să)
  • împosesuiască
  • ‑mposesuiască
  • împosesuiau
  • ‑mposesuiau
  • împosesuiră
  • ‑mposesuiră
  • împosesuiseră
  • ‑mposesuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împosesuire, împosesuirisubstantiv feminin

împosesui, împosesuiescverb

etimologie:
  • în- + posesie DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.