4 definiții pentru împosesuire
Explicative DEX
împosesuire sf [At: CAT. MAN. 211 / Pl: ~ri / E: împosesui] (Îrg) Arendare.
ÎMPOSESUIRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a împosesui și rezultatul ei; arendare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
ÎMPOSESUIRE s. v. arendare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împosesuire s. v. ARENDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: împosesuire
împosesuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
împosesuire, împosesuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a împosesui și rezultatul ei. DLRMsinonime: arendare
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.