11 definiții pentru împoncișa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împoncișa [At: PSALT. 23/26 / V: (înv) ~pom~, (cscj) i / Pzi: ez / E: în- + ponciș cf împonci] (Înv) 1 vr A se împotrivi cuiva. 2 vr (Îf împonciși) A se contrazice. 3 vr A ajunge într-o situație conflictuală. 4 vt A amenința pe cineva cu arma. 5 vt A încrucișa armele. 6 vr A se uita urât la cineva. 7 vt A înfige un obiect ascuțit.

ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.

ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.

ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Învechit) 1. Refl. A veni în conflict (cu cineva sau ceva), a fi în dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascuțite) A înfige. Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.

A SE ÎMPONCIȘÁ mă ~éz intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciș

A ÎMPONCIȘÁ ~éz tranz. pop. (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige; a împlânta. /în + ponciș

împoncișà v. a întoarce (în direcțiunea opusă): un turc împoncișă sulița asupra lui BĂLC.

împoncișéz v. tr. (d. ponciș). Întorc contra: a împoncișa ochiĭ, sulița asupra cuĭva. V. refl. Mă opun (Vechĭ). Mă uĭt ponciș: a te împoncișa la cineva. – Vechĭ și ponc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 împoncișéze; ger. împoncișấnd

împoncișá vb., ind. prez. 1 sg. împoncișéz, 3 sg. și pl. împoncișeáză, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împoncișéze; ger. împoncișând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPONCIȘÁ vb. v. împotrivi, opune.

împoncișa vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE.

Intrare: împoncișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împoncișa
  • ‑mponcișa
  • împoncișare
  • ‑mponcișare
  • împoncișat
  • ‑mponcișat
  • împoncișatu‑
  • ‑mponcișatu‑
  • împoncișând
  • ‑mponcișând
  • împoncișându‑
  • ‑mponcișându‑
singular plural
  • împoncișea
  • ‑mponcișea
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împoncișez
  • ‑mponcișez
(să)
  • împoncișez
  • ‑mponcișez
  • împoncișam
  • ‑mponcișam
  • împoncișai
  • ‑mponcișai
  • împoncișasem
  • ‑mponcișasem
a II-a (tu)
  • împoncișezi
  • ‑mponcișezi
(să)
  • împoncișezi
  • ‑mponcișezi
  • împoncișai
  • ‑mponcișai
  • împoncișași
  • ‑mponcișași
  • împoncișaseși
  • ‑mponcișaseși
a III-a (el, ea)
  • împoncișea
  • ‑mponcișea
(să)
  • împoncișeze
  • ‑mponcișeze
  • împoncișa
  • ‑mponcișa
  • împoncișă
  • ‑mponcișă
  • împoncișase
  • ‑mponcișase
plural I (noi)
  • împoncișăm
  • ‑mponcișăm
(să)
  • împoncișăm
  • ‑mponcișăm
  • împoncișam
  • ‑mponcișam
  • împoncișarăm
  • ‑mponcișarăm
  • împoncișaserăm
  • ‑mponcișaserăm
  • împoncișasem
  • ‑mponcișasem
a II-a (voi)
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
(să)
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișarăți
  • ‑mponcișarăți
  • împoncișaserăți
  • ‑mponcișaserăți
  • împoncișaseți
  • ‑mponcișaseți
a III-a (ei, ele)
  • împoncișea
  • ‑mponcișea
(să)
  • împoncișeze
  • ‑mponcișeze
  • împoncișau
  • ‑mponcișau
  • împoncișa
  • ‑mponcișa
  • împoncișaseră
  • ‑mponcișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împoncișa împoncișare împoncișat împuncișare învechit

  • 1. reflexiv reciproc A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contrazice opune împotrivi un exemplu
    exemple
    • Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A înfige un obiect ascuțit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împlânta înfige un exemplu
    exemple
    • Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ponciș
    surse: DEX '98 DEX '09