10 definiții pentru împletitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împletitu sf [At: COD. VOR. 169/7 / V: (înv) pletitu / Pl: ~ri / E: împleti + -tură] 1-9 Împletire (1-9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Împletire (11). 12 (Ccr) Obiect confecționat prin împletire. 13 (Ccr) Ornament. 14 (Fig) încurcătură. 15 (Înv) Lanț.

ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.

ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.

ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti și forma obiectului împletit. Caier verde de mătase, Tot cu-mpletitura-n șase. TEODORESCU, P. P. 31. ♦ (Concretizat) Obiect confecționat prin împletire. Bătrîna a ridicat ochii de pe împletitură. C. PETRESCU, C. V. 120. Peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca județului, slegulețe tricolore și covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume. CARAGIALE, M. 290.

ÎMPLETITÚRĂ ~i f. 1) Mod de a împleti. 2) Obiect obținut prin împletire. [G.-D. împletiturii] /a împleti + suf. ~itură

împletitură f. rezultatul împletirii: 1. păr împletit; 2. înfășurare de fire: împletituri de bumbac, de mătase, de lemn.

împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri

împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPLETITÚRĂ s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)

ÎMPLETITU s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)

Intrare: împletitură
împletitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletitu
  • ‑mpletitu
  • împletitura
  • ‑mpletitura
plural
  • împletituri
  • ‑mpletituri
  • împletiturile
  • ‑mpletiturile
genitiv-dativ singular
  • împletituri
  • ‑mpletituri
  • împletiturii
  • ‑mpletiturii
plural
  • împletituri
  • ‑mpletituri
  • împletiturilor
  • ‑mpletiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împletitură

  • 1. Fel de a împleti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pletitură un exemplu
    exemple
    • Caier verde de mătase, Tot cu-mpletitura-n șase. TEODORESCU, P. P. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Produs obținut prin împletire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Bătrîna a ridicat ochii de pe împletitură. C. PETRESCU, C. V. 120.
        surse: DLRLC
      • Peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca județului, stegulețe tricolore și covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume. CARAGIALE, M. 290.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Împleti + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09