pletitură sf [At: COD. VOR., ap. ROSETTI - CAZACU, I. L. R. I, 48 / Pl: ~ri / E: pleti + -(i)tură] (Îrg) Împletitură.

împletitură sf [At: COD. VOR. 169/7 / V: (înv) pletitură / Pl: ~ri / E: împleti + -tură] 1-9 Împletire (1-9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Împletire (11). 12 (Ccr) Obiect confecționat prin împletire. 13 (Ccr) Ornament. 14 (Fig) Încurcătură. 15 (Înv) Lanț.

ÎMPLETITURĂ (pl. -turi) sf. Ori-ce lucru împletit: ~ de păr; fetele (se dau) la cusături... la împletituri de tot felul (I.-GH.): ~ de mătase; ~ de sîrmă (🖼 2698): uriașa ~ de fier pe care aleargă sguduitoarele trenuri (VLAH.); peronul gării, decorat cu ~ de brad (CAR.); împletitura capului, părul împletit și răsucit pe cap.

împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.

pletésc, pletitúră, V. împlet-.

PLETITURĂ s. v. împletitură.

pletitură s. v. ÎMPLETITURĂ.