11 definiții pentru împilător impilator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împilător, ~oare a vz împilator

ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător.

ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător.

ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. Care împilează, care oprimă; asupritor. Populațiunea noastră a fost împiedicată în sporirea ei și prin multe alte rele, precum case nesănătoase, mîncare puțină, posturi multe, muncă multă și trai rău, nevoi, griji și dureri morale, nedreptăți, măsuri economice împilătoare și, în fine, boalile. I. IONESCU, M. 195. ◊ (Substantivat) Unde vedea nevoiașul, văduva... îi ocrotea împotriva împilătorilor. ISPIRESCU, M. V. 5.

ÎMPILĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane, popoare) Care împilează; asupritor; opresor; exploatator. /a împila + suf. ~ător

împilător a. și m. care împilează, tiran.

impilator, ~oare a vz împilator

împilator, ~oare smf, a [At: (a. 1839) URICARIUL V, 9/7 / V: im~, impilăt~, ~lăt~, ~lătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: împila + -tor] 1-2 (Persoană) care calcă în picioare ceva. 3-4 (Persoană) care presează fânul. 5-6 (Persoană) care împiedică un cal. 7-8 (Persoană) care apasă. 9-10 (Fig) (Persoană) care înduplecă. 11-12 (Persoană) care face pe cineva sau ceva să se aplece spre pământ. 13-14 (Persoană) care împovărează peste măsură pe cineva. 15-16 (Persoană) care asuprește pe cineva. 17-18 (Persoană) care biciuiește pe cineva. 19-20 (Nob) (Persoană) care disprețuiește pe cineva sau ceva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre

împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPILĂTÓR adj., s. v. opresor.

ÎMPILĂTOR adj., s. asupritor, exploatator, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~.)

Intrare: împilător
împilător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împilător
  • ‑mpilător
  • împilătorul
  • împilătoru‑
  • ‑mpilătorul
  • ‑mpilătoru‑
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarea
  • ‑mpilătoarea
plural
  • împilători
  • ‑mpilători
  • împilătorii
  • ‑mpilătorii
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarele
  • ‑mpilătoarele
genitiv-dativ singular
  • împilător
  • ‑mpilător
  • împilătorului
  • ‑mpilătorului
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarei
  • ‑mpilătoarei
plural
  • împilători
  • ‑mpilători
  • împilătorilor
  • ‑mpilătorilor
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarelor
  • ‑mpilătoarelor
vocativ singular
plural
impilator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impilator
  • impilatorul
  • impilatoru‑
  • impilatoare
  • impilatoarea
plural
  • impilatori
  • impilatorii
  • impilatoare
  • impilatoarele
genitiv-dativ singular
  • impilator
  • impilatorului
  • impilatoare
  • impilatoarei
plural
  • impilatori
  • impilatorilor
  • impilatoare
  • impilatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împilător impilator

  • 1. adesea substantivat masculin Care împilează.
    exemple
    • Populațiunea noastră a fost împiedicată în sporirea ei și prin multe alte rele, precum case nesănătoase, mîncare puțină, posturi multe, muncă multă și trai rău, nevoi, griji și dureri morale, nedreptăți, măsuri economice împilătoare și, în fine, boalile. I. IONESCU, M. 195.
      surse: DLRLC
    • Unde vedea nevoiașul, văduva... îi ocrotea împotriva împilătorilor. ISPIRESCU, M. V. 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Împila + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09